Din nefericire, actorul se luptă cu o boală grea, cu care a fost diagnosticat în urmă cu câtiva ani, și anume cancer al sângelui. Lunar mergea la Spitalul Fundeni pentru tratament. Nu și-a ascuns niciodată boala și în multe interviuri a povestit cum se luptă cu ea. Din cauza acestor probleme de sănătate, el a fost nevoit să se retragă de pe scena, însă a recomandat-o cu mare bucurie și mândrie pe fiica sa actriță, Gloria Găitan, care-i ducea ștafeta pasiunii mai departe.

Vladimir Găitan s-a născut la 2 februarie 1947, la Suceava, iar anul acesta și-a sărbătorit 73 de ani de viață.

În 2002, actorul a fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

A absolvit în 1970 Institutul de artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, clasa prof. George Carabin și Elena Negreanu, potrivit site-ului Teatrului de Comedie.

A debutat pe scena Teatrului de Comedie, unde a realizat roluri memorabile în piese ca ”Mutter Courage” de Bertholt Brecht (1972), ”Trei surori” de A.P. Cehov (1975), ”12 oameni furioși” de Reginald Rose (1977), ”Cinema” de Jean Anouilh (1979), ”Pierrot” de Moliere (1980), ”Turnul de fildeș” de Viktor Rozov (1981).

Vladimimir Găitan, alături de George Mihăiță, în filmul care i-a consacrat – „Reconstituira”, în regia lui Lucian Pintilie.

A rămas fidel acestui teatru și după 1990, jucând în piesele ”Amphitrion” de Moliere, ”Fuga” de Mihail Burgakov, ”Anna Karenina” de L.N. Tolstoi, ”…escu” de Tudor Mușatescu, ”Poker” de Adrian Lustig, ”Soare pentru doi” de Pierre Sauvil, ”Revizorul” de N.V. Gogol, ”Pescărușul” de A.P. Cehov. A fost director al Teatrului de Comedie din București (1994-1996).

De asemenea, a jucat și pe scena Teatrului ”Nottara”, în piese precum ”Întâlnire la Sunles” de Jean Anouilh, regia Geo Saizescu (1994), ”Îngeri în America” de Tony Kushner, regia Theodor Cristian Popescu (1998), precizează site-ul Teatrului de Comedie.

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp

Parteneri