Bunicul: „Odată am pus la pământ, de unul singur, un regiment întreg!” Iată cum s-au câștigat războaie mari

Bunicul povestește nepoților întâmplări din război:
– Odată am pus la pământ, de unul singur, un regiment întreg!
– Ai fost artilerist bunicule?
– Nuuuu, bucătar…

***

– Iubitule, țin să te anunț că te-am înșelat cu vecinu` de la 4!
– Ceee?
– Păcăleală de 1 apriie, dragule!
– Pff, mă speriasem !
– Nu te-am înșelat cu vecinu` de la 4, am și eu standardele mele … Te-am înșelat cu șefu tau

***

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe front erau doi soldati din Armata Roşie, unul evreu – celălat rus. Evreul era grav rănit:
– Ivan, sunt grav rănit.. curmă-mi suferinţa!
– Nu pot Avrame, nu mai am gloanţe!
– Îţi vând eu câteva, Ivane!

***

– Doctore, nu văd la distanță!
– Vezi soarele?
– Da.
– Păi și cât de departe vrei să vezi?

***

Bulă vine la şcoală cu un cucui mare în frunte. Profesoara îl întreabă:
– Bulă, cum ai reuşit?
– Păi… o albină.
– De ce nu ai alungat-o cu mâna?
– Nu am apucat. A omorât-o tata cu lopata.

***

Un tip bătut rău se întâlneşte cu un amic:
– Ce-ai păţit, mă?
– M-au bătut nişte chinezi! Mi-am luat şuturi în cap, în burtă, pe spate! Ce mai, sunt dărâmat!
– Şi pumni nu ai luat?…
– Nu, că aveau mâinile ocupate să-şi ţină ochii oblici!

Bancuri guerre sunt mereu in topul preferintelor pentru o doza de umor picant. Acestea bancuri guerre nu au varsta si trec din generatie in generatie, fapt ce le face sa ramana mereu relevante. Cele mai bune bancuri guerre combina situatiile absurde cu timing-ul perfect, iar bunicii sunt maestri in acest domeniu. Din cererile soldatilor la replici neasteptate, bancuri guerre devin parte a folclorului care ne conecteaza cu trecutul prin rasete si amintiri frumoase. Bancuri. Două blonde se întâlnesc în fața unei policlinici. Una dintre ele plângea. Leșini de râs ce urmează.

Luca Bogdan