Dan Bordeianu, actorul de succes care a lăsat viața mondenă a Capitalei pe traiul la țară

Actor al Teatrului Nottara din București, Dan Bordeaianu a cunoscut succesul și pe marele ecran, ca personaj principal în „Căutătorul de vânt”, filmul ce înfățișează povestea unui bărbat tânăr care se refugiază departe de oraș atunci când viața lui pare că se sfârșește, doar ca să descopere noi motive pentru a trăi. Tocmai această interpretare l-a făcut pe Bordeianu să se gândească la relația pe care o are „cu viața, cu bucuria și recunoștința pentru ea, pentru darul ăsta: viața! Ce facem, pe cine lăsăm în urmă, ce lăsăm și mai ales cât ne amintim zi de zi să trăim în prezent, cu adevărat”.

„Căutătorul de vânt”, care este și debutul regizoral al lui Mihai Sofronea, a câștigat premiul FIPRESCI în cadrul celei de-a 26 ediție a Sofia International Film Festival, pentru măiestria reflecției asupra existenței umane și pentru modul în care folosește limbajul cinematografic în a revela frumusețea naturii și a vieții de zi cu zi. Povestea lui Radu, tânărul care atunci când este confruntat cu vestea morții lui iminente decide să renunțe la tot, într-o căutare inconștientă a vieții și a speranței, este pusă în scenă și cu ajuorul talentului actorilor Olimpia Melinte și a lui Adrian Titieni.

Rolul principal într-un film premiat

În interviul acordat pentru Life.ro, Bordeaianu spune că a fost o bucurie și o onoare să muncească alături de acești doi actori, mai ales că el este rezultatul acelorași profesori de actorie cu ai lui Titieni: Mircea Albulescu și Cătălin Naum.

„Vorbim aceeași limbă! E minunat să joci alături de actori pe care îi admiri și în talentul cărora ai atâta încredere!”, spune actorul. Cât despre regizorul acestui film, Bordeianu spune că au fost pe aceeași lungime de undă, „încât uneori indicațiile lui Mihai erau doar simple cuvinte, care foarte fin reglau ce făceam eu. Din punctul meu de vedere, o întâlnire extraordinară!”

Filmul, care a avut premiera la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), anul trecut, a fost primit extraordinar de public. Chiar dacă este un film de autor, este foarte ușor de privit, pentru că tăcerile, pauzele din film sunt acoperite foarte bine de regizor. „Iar la SIFF, la Sofia, când am primit aceleași reacții ca în țară, am știut că filmul reușește să depășească bariera limbii și vorbește în limbajul universal al oamenilor, mai ales lasă spectatorului posibilitatea de a alege, de a răspunde chiar el la această întrebare fundamentală. Ce facem în fața morții? Și o face cu liniște, cu frumos și cu speranță!”, explică Bordeianu.

Trăiește în casa începută de tatăl său

Dar cum arată viața lui departe de agitația orașului? Și cum trăiește „la țară”, alături de soția sa, Teodora Bordeianu, și cele două fete ale lor? Dan Bordeianu spune că este perfect să locuiască în natură, cu atât mai mult cu cât casa în care i s-au născut copiii a fost începută de tatăl său, decedat între timp. El doar a continuat proiectul părintelui său, unde totul amintește de un moment al vieții tatălui său sau chiar al lui.

Se simte foarte norocos și recunoscător că trăiește așa, departe de ritmul vieții urbane. „Sigur sunt părți și momente ale Bucureștiului pe care le iubesc și de care mi-e dor uneori, dar sunt suficient de aproape de ele. Iar uneori e bine să ți se facă dor. Te bucuri mai mult la reîntâlnire.”, spune Dan Bordeianu.

A vrut mai mult profesional

Despre cum a fost să iasă din lumea telenovelelor și să se dedice scenei, actorul descrie momentul ca pe un pas firesc, un pas al meseriei. A simțit că dincolo de bani, de succes, vrea și poate mai mult: „Când am realizat că de fapt „conceptul dacă merge și așa” era adânc înrădăcinat și nu era loc de mai bine, am plecat.”

Nu i-a plăcut să iasă în față în interviuri, nu a fost pentru el ieșitul în evidență. Așa că s-a retras din lumina reflectoarelor, nu a vrut să devină nici el, nici viața lui produse de marketing. Soluția a fost să se retragă, nu să fugă. Nu regretă experiența și succesul avute în acei ani, are motive să fie recunoscător pentru ce a trăit. Spune că a învățat mult și a crescut mult de atunci, „așa că nu se pune problema dorului, dimpotrivă, sunt ancorat în prezent și abia aștept viitorul.”

Sursă foto: Huff.ro/ Arhivă