Doina Badea a murit în culmea carierei la cutremurul din 1977, cu toată familia

În cutremurul din 4 martie 1977 au murit o mulțime de mari artiști. Printre aceștia a fost și marea noastră cântăreață Doina Badea. Era în culmea carierei sale și avea o familie fericită. Au recunoscut-o după verighetă.

Doina Badea a murit la cutremurul din 1977

Doina Badea a fost vocea cea mai mare, cea mai profundă şi puternică a României, spun deopotrivă specialiștii, colegii și cei care au ascultat-o. ”Nu semăna cu nimeni şi nimeni nu va putea să o imite, fiindcă Doina Badea a fost o apariţie singulară, căreia până şi cei indiferenţi îi recunosc unicitatea sa, de nerepetat”, spunea muzicologul George Sbârcea.

În 1977, Doina Badea era o artistă consacrată, supranumită „Edith Piaf a României”, datorită vocii magnetice, cu inflexiuni grave. După o mare decepție sentimentală, îl întâlnise pe Traian Zmeu, un bărbat care o iubea cu patimă pe artistă.

Tineri, frumoși și artiști, cei doi au fost răsplătiți de Dumnezeu cu doi băieți: Bogdan-Traian şi Andrei-Claudiu. În 1977, cei patru locuiau în casă nouă: un apartament spațios, elegant, situat în blocul OD 16 din cartierul Militari. Era un bloc nou, o „plombă” între doua blocuri mai vechi. De aceea și s-a prăbușit, fiindcă proiectanți și constructorii nu au lăsat rosturi de dilatație. Apartamentul îl primise Doina Badea prin repartizare, după ce invocase că nu avea unde să stea cu doi copii mici și că îl merită, cu sute de spectacole la activ în teatrele muzicale și de revistă din țară.

55 de secunde, atât cât a durat cutremurul din 4 martie 1977, au fost suficiente pentru ca 33 de clădiri să se prăbușească în Capitală. Printre ele, și blocul în care locuia Doina Badea. Singurul prăbușit într-un cartier bucureștean. Singura clădire nouă. Mâna artistei a fost recunoscută printre dărâmături după verigheta pe care o avea pe deget, dar trupul nu i s-a găsit vreodată.

Doina Badea, biografia

Cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea s-a născut la 6 ianuarie 1940, la Craiova. A urmat cursurile şcolii primare şi liceale în oraşul natal. În paralel, a frecventat şi cursurile Conservatorului ”Cornetti” din Craiova şi a făcut parte din corul Ansamblului artistic ”Nicolae Bălcescu”.
A efectuat studii de canto la Şcoala Populară de Artă din Craiova. A făcut parte din colectivul Filarmonicii de stat „Oltenia”, în calitate de coristă şi solistă în unele concerte.
A debutat în 1960 pe scena Teatrului Muzical din Deva, distingându-se prin vocea aparte, gravă, cu un ambitus puternic.
La 23 de ani (1963) a fost angajată la Teatrul ”Constantin Tănase” din Bucureşti.
După numeroase apariţii la radio şi TV, a participat la turnee peste hotare, iar apariţia sa pe renumita scenă ”Olympia” din Paris a fost unul dintre succesele sale de notorietate. A susţinut recitaluri la Festivalul internaţional ”Cerbul de Aur” din 1968 şi 1971.
A cucerit premii la festivalurile de la Mamaia din 1963 (cu melodia ”Spre soare zburăm”) şi din 1964 (cu melodiile ”Tu” şi ”Nimeni”). În 1967 a obţinut, cu piesa ”Din totdeauna pe acest pământ”, Marele premiu de la Mamaia.

Doinei Badea, cele mai iubite piese

Multe dintre piese cântate inegalabil de Doina Badea sunt printre cele mai iubite din toate timpurile: „Ploaia şi noi”, „Vechiul pian”, „Romanţa inimii”, „De ce pari trist”, „Cred în fericirea noastră”, „La un pas de fericire”, „Nu vreau să văd pe nimeni trist”, „Se-ntorc vapoarele”, ”Mai spune-mi că nu m-ai uitat”, ”Cântau privighetori”, ”Cred în fericirea noastră”, ”Mi-e dor de ochii tăi”, ”Deschide fereastra!”, ”Tu”, ”De unde ştii vioară, tu”, ”Vioara”, ”Păstrează-mă doar pentru tine”, ”Cum n-ai văzut”, ”Cânta un matelot”.

Calităţile vocale i-au permis Doinei Badea şi abordarea cu succes a muzicii populare: ”Lung e drumul Gorjului”, ”Mi-am pus busuioc în păr”, ”Hăulita”.

De asemenea, a cântat romanţe: ”De ţi-ar spune poarta ta”, ”Romanţa inimii”, ”În cârciumioara unde cântă un cobzar”.