Elena Merișoreanu, amintiri despre Crăciunul copilăriei, de pe patul de spital. „Ne bucuram de un covrig…”

Elena Merișoreanu a suferit recent o operație și pentru o perioadă nu va putea cânta. Dar artista e optimistă din fire și știe că tot ce e greu a trecut.

Elena Merișoreanu, amintiri despre Crăciunul copilăriei, de pe patul de spital. „Ne bucuram de un covrig…”

Elena Merișoreanu a ajuns recent pe mâna medicilor și a suferit o intervenție chirurgicală. Din nefericire, recuperarea e grea, iar vedeta va trebui să se deplaseze cu un cadru special până când toate lucrurile se vor rezolva. E vorba de câteva luni, dar cântăreața nu se plânge, ci ascultă cuminte de cuvintele medicilor.

Într-un interviu pentru Spectacola, Elena Merișoreanu și-a amintit cum era Crăciunul copilăriei. Și pentru că iubește enorm tradiția, vedeta spune că niciodată de pe masa de Crăciun nu va lipsi mâncarea tradițională dar și bradul și, bineînțeles, mult așteptatele cadouri.

„Eu sunt crescută la țară și îmi place zăpada. Dar când vezi afară pământul negru, parcă nu îți mai vine să faci nimic”

„Abia aștept să stau și eu cu familia. Așa este cel mai frumos. Este adevărat că am făcut toate piesele, urmează să scot multe cântece frumoase. Ca și tradiții, în afară de mâncare tradițională pe care o face toată lumea, cadouri, surprize sub brad. Chiar și noi, ăștia mai bătrâni, ne bucurăm când găsim cadouri sub brad. Eu sunt crescută la țară și îmi place zăpada. Dar când vezi afară pământul negru, parcă nu îți mai vine să faci nimic. Dar punem zăpadă la televizor și ne imaginăm că e și afară.

„Chiar și în momentele grele și dificile, eu sunt foarte pozitivă și mă gândesc doar la lucrurile frumoase”

Nu am fost niciodată superstițioasă pentru că eu am gândit numai pozitiv. Chiar și în momentele grele și dificile, eu sunt foarte pozitivă și mă gândesc doar la lucrurile frumoase. Contează foarte mult psihicul, dacă știi să îl controlezi. Când le povestesc la nepoții mei și la ați copii cum era Crăciunul în copilăria mea, mă întreabă dacă exista așa ceva.

Ne puneam trăistuțele de gât și ne îmbrăcam gros și plecam cu colinda. Era zăpada cât noi de mare. Ne bucuram de un covrig, un măr, biscuiți.

„Îmi aduc aminte cum făcea mama piftie, sarmale, mirosea a cozonaci, prăjituri”

Era atâta gălăgie pe uliță, se auzeau clopoțeii. Era o plăcere cum nu vă puteți imagina. Anul trecu am fost la țară, în Ardeal și am fost așa dezamăgită când am văzut ulițele goale, nu mai răsună clopoțeii, nu mai vezi zâmbete de copii. Acum țoți sunt plecați și cel mai trist este că sunt plecați în străinătate.

Cred că nu o să mai fie niciodată la țară sărbătorile așa cum au fost.  Îmi aduc aminte cum făcea mama piftie, sarmale, mirosea a cozonaci, prăjituri. Ne îmbrăca de sus până jos în haine noi, când ne duceam la biserică.

„Copiii sunt plecați, casele sunt goale și luminile stinse. Este foarte trist”

Fiecare venea cu coțul, îl puneau pe masă și ne dădeau să mâncăm. Mai bună mâncare ca acolo, nu am mâncat în viața mea. Din păcate, acum nu se mai păstrează aceste tradiții, cel puțin în zona mea, nu. Nu mai este lume, mai vezi câte un bătrânel pe la poartă, care se uită în dreapta și în stânga. Copiii sunt plecați, casele sunt goale și luminile stinse. Este foarte trist”, a declarat Elena Merișoreanu, pentru Spectacola.