Simona Ionescu / Redactor Șef

Pe vremea lui Ceauşescu, iese un timbru cu portretul său. Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.

– Nu se vinde, spune funcţionarul.

– De ce?

– Nu se lipeşte.

Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului că se lipește:

– De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!

– Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea cealaltă.

***

Ceauşescu merge în Rusia, în vizită la Brejnev. Uimit de luxul în care trăieşte acesta, îl întreabă de unde are atâţia bani. Rusul îi zice:

– Ei bine, vezi podul de acolo?

– Da…

– Acel pod costa 100.000.000 de ruble. Şi dintr-o sumă aşa de mare o parte ajunge în buzunarul meu…

Peste un an vine Brejnev la Bucureşti şi uimit la rândul lui de luxul în care trăieşte Ceauşescu. Întreabă cum de îşi poate permite aşa ceva. Ceauşescu îi răspunde:

– Ei bine, vezi podul acela?

– Care pod?

– Podul acela costă 100.000.000 de lei…

Bancuri cu dictatori au fost întotdeauna o formă de protest subtil și de evadare din realitatea grea. Aceste bancuri cu dictatori, în special cele despre Ceaușescu, circulau pe șoptite în perioada comunistă. Bancuri cu dictatori din epoca aceea rămân memorabile și relevante și astazi, demonstrând forța umorului ca instrument de rezistență și libertate de exprimare în fața regimurilor totalitare. Bancuri. Două blonde se întâlnesc în fața unei policlinici. Una dintre ele plângea. Leșini de râs ce urmează.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre