Chirurgul și Dumnezeu. Experiențe șocante, trăite de cunoscutul medic Mircea Beuran în sala de operații

În chirurgia de urgență, nici o operație nu seamănă cu cealaltă. Iar Mircea Beuran, doctorul din linia întâi, de cele mai multe ori trebuie să ia decizii de moment. Atunci intervine Divinitatea.

În mâinile lui a fost soarta a mii de oameni, a ascultat tot atâtea povești, dar medicul Mircea Beuran a înțeles că doctorul este doar o unealtă. Cel care ia decizia finală rămâne tot Dumnezeu.

„Dă, Doamne, să trec și de lucrul acesta”

Invitat de Dan Andronic și Mirel Curea în podcastul Contrapunct EVZ, reputatul medic Mircea Beuran a vorbit despre lucruri tulburătoare, momente în care vasta sa experiență nu i-a folosit la nimic. Și a înțeles că acolo unde omul nu mai are nici o putere, intervine Dumnezeu. Și atunci, minunile se înfăptuiesc.

Chiar dacă are în spate 40 de ani de experiență, chiar și Mircea Beuran are momente când are nevoie de un sprijin de la cineva, de o sugestie, de cineva care să-l întărească. Toate aceste lucruri le-a primit de la Dumnezeu. „Nu de puține ori pentru că particularități foarte mari și în cazurile de urgență și în cazurile de boli cronice cu complicații, e nevoie să spui Dă, Doamne, să trec și de lucrul acesta. Sau, Doamne, mai dă-mi timp de gândire. Cu toate lucrurile acestea înțelegi că există un magnetism al lucrurilor care te ajută să faci bine”, a mărturisit medicul.

„Am avut o situație cu totul și cu totul deosebită, n-a fost niciodată pomenită în literatura noastră”

Mircea Beuran recunoaște că a asistat și la adevărat minuni, iar acest lucru l-a făcut să-și întărească și mai mult credința. „Am avut o situație cu totul și cu totul deosebită, n-a fost niciodată pomenită în literatura noastră, eu am prezentat-o. Ambulanța aduce de la biserică un preot care, la camera de gardă, fusese declarat mort.

Odată cu ambulanța a ajuns și preoteasa care spunea „vă rog frumos faceți ceva, am trei copii, nu mă pot descurca”. Se auzea prin telefon discuția de la camera de gardă, unul dintre doctori suna la blocul operator.

„Nu pot să cred, domnule doctor, pentru că beau numai vin sfințit”

Și am spus să trimită bolnavul, chiar dacă este în stop. A fost adus imediat, era palid, mi-am dat seama că e undeva o hemoragie. Și l-am deschis, am văzut unde era sursa de sânge, am pus degetul, am așteptat, după câteva momente a început încet cordul să bată.

Cu sprijinul anesteziei. Operez, se termină operația, pacientul este viu, are 2-3 zile de terapie intensivă. Vine și nevastă-sa, discutăm și mă roagă ca la externare să-i spun preotului să nu mai bea. Cred că hemoragia aceea era legată de o formațiune care se dezvoltase pe pancreas.

A venit ziua externării, pacientul zâmbitor și îi spun: Măi, părinte, din ce am văzut noi acolo, mare parte e datorită faptului că bei. Iar el, cu un zâmbet, mi-a răspuns: <<Nu pot să cred, domnule doctor, pentru că beau numai vin sfințit>>.

Omul a plecat acasă, l-a iubit Dumnezeu, dacă mai rămânea câteva momente, era mort definitiv. A fost o minune care se poate explica și cu un sprijin divin”, a povestit doctorul.