Prima poză din lume, esențială pentru dezvoltarea fotografiei moderne. A fost realizată în anul 1826

Prima fotografie din lume, numită „View from the Window at Le Gras” a lui Niépcein este o placă de staniol cu nuanțe de gri, cu umbre neclare ale copacilor și clădirilor. O copie retușată digital face ca imaginile să fie mai ușor de distins. În ciuda aspectului său neplăcut, această fotografie a fost esențială pentru dezvoltarea fotografiei moderne.

Se crede că fotograful a ținut camera deschisă două zile

Pentru a crea fotografia sa, Niépce a tratat o placă de staniol încălzită cu bitum de Iudeea, sau asfalt sirian, un asfalt natural cu proprietăți sensibile la lumină. Placa a fost plasată într-o cameră obscură orientată spre fereastra sa de la etajul al doilea. Niépce a ținut camera deschisă timp de cel puțin opt ore, posibil chiar două zile. Bitumul s-a întărit acolo unde lumina era cea mai puternică, creând o imagine a peisajului stradal care a devenit vizibilă doar după ce au fost îndepărtate părțile de asfalt neîntărite.

Camera obscură se crede că ar fi fost folosită și de popoarele neolitice

Cunoscută și sub numele de cameră cu orificiu, camera obscură a fost folosită de secole pentru a urmări eclipsele fără a afecta vederea, ca instrument de desen și pentru experimente științifice. Deși termenul de fotografie a fost inventat abia în secolul al XIX-lea, omenirea a avut o fascinație îndelungată pentru efectele fotografice.

Istoricii suspectează că popoarele neolitice au folosit efectul camerei obscure în unele dintre monumentele lor. Filozoful chinez din antichitate Mozi (470-390 î.Hr.) a făcut cea mai veche referire scrisă cunoscută la camera obscură, în timp ce artiștii renascentiști foloseau dispozitivele ca instrumente de desen.

Leonardo de Vinci a descris prima dată un dispozitiv de cameră obscură

Prima descriere clară a unui dispozitiv de cameră obscură se găsește într-un caiet de schițe al lui Leonardo da Vinci din 1502. De-a lungul anilor, Da Vinci a continuat să schițeze aproximativ 270 de diagrame ale dispozitivelor. Specialiștii spun că o cameră obscură funcționează în mod similar cu ochiul uman.

De altfel, primele versiuni erau camere întunecate cu o mică gaură, ca pupila unui ochi, care permitea trecerea luminii. O imagine inversată a scenei exterioare era proiectată prin gaură pe peretele opus, care era albit. Cu timpul, camerele obscure au devenit mai mici și mai portabile, devenind strămoșii camerei moderne. La multe dintre ele au fost adăugate oglinzi înclinate pentru a orienta imaginea reflectată cu partea dreaptă în sus.

Primul sistem de fotografiere disponibil publicului

În 1829, Niépce și-a unit forțele cu Jacques-Mandé Daguerre, un alt pionier al fotografiei. După moartea subită a lui Niépce în 1833, fiul său Isidore a continuat să lucreze cu Daguerre. Împreună, au conceput un sistem – care implica o placă de iodură de argint expusă la vapori de mercur – pentru a produce imagini de înaltă calitate în câteva minute.

Procesul a devenit cunoscut sub numele de „daguerrotipul”, iar imaginile produse sub numele de daguerrotipuri. În 1839, în schimbul unor pensii pe viață, guvernul francez a cumpărat tehnica lor de fotografiere, care a devenit primul sistem de fotografiere disponibil publicului. Această disponibilitate a jucat un rol imens în dezvoltarea fotografiei ca fenomen social.

Deși fotografia din secolul al XIX-lea a durat considerabil mai mult decât secundele necesare pentru a fotografia și a posta un selfie pe rețelele de socializare, omenirea datorează foarte mult invențiilor lui Niépce și Daguerre.