Legenda cetății cu 1480 de trepte. Aici s-a sinucis soția lui Vlad Țepeș

1. Ce țară minunată avem! Plină de peisaje spectaculoase, de locuri încărcate de istorie. O legendă spune că Râul Doamnei a fost numit așa datorită soției lui Vlad Țepeș. Ea s-a aruncat în gol din cetate ca să nu cadă pe mâna otomanilor.

Legenda cetății cu 1480 de trepte

Cetatea Poenari este o fortăreață medievală, situată pe un vârf de munte în județul Argeș, la 27 km de Curtea de Argeș. Această cetate constituie un monument istoric încă din secolul al XIV -lea, fiind un important punct de atracție turistică pentru cei ce vor să viziteze Transfăgărășanul.

Lângă fortăreață, șepuiește Râul Doamnei. Legenda spune că a fost numit așa datorită soției lui Vlad Țepeș. Aceasta, aflând că otomanii sunt în drum spre cetate și temându -se pentru soarta ei, s-a urcat pe meterezele Cetății Poenari. S-a aruncat în râul de lângă cetate. Trupul i s-a zdrobit de stânci, iar locul unde a căzut s-a înroșit din cauza sângelui. Pietrele de pe marginea râului (Argeș), cele aflate în imediata apropiere a cetății, sunt roșii până în zilele noastre.

O altă legendă spune că soţia lui Vlad Țepeș, Anastasia, şi-a pus capăt zilelor în Cetatea Poenari din gelozie. Cronicile au consemnat că, în anul 1462, Anastasia s-a sinucis aruncându-se din turn direct în apele învolburate ale Argeşului. Ea ar fi aflat că soţul ei, Vlad Ţepeş, avea o amantă cu mult mai tânără decât el şi cu care domnitorul urma să se căsătorească.

O altă legendă despre Cetatea Poenari și Vlad Țepeș afirmă că domnitorul, fiind urmărit de către turci, a scăpat de aceștia refugiindu-se în Cetatea Poenari. Pentru a scăpa de cei care îl urmăreau, el și-a pregătit caii punându-le potcoavele invers. Astfel, urmele lor păreau că se îndepărtează de cetate. Domnitorul a reușit să păcălească urmăritorii, trimițăndu-i pe un traseu eronat.

Povestea Cetății Poenari

Inițial, cetatea a fost construită în vremea lui Negru Vodă în secolul al XIII-lea, cu doar un singur turn. În secolul al XIV -lea, Vlad Țepeș a adăugat construcției turnuri, ziduri și dependințe cu scopul de a alcătui un refugiu.

În 1500,  Cetatea Poenari a fost menționată pentru prima dată într-un document emis de către regele ungur Ladislau al V-lea Postumul.

Un cutremur puternic a adus însemnate pagube cetății. Aproximativ toată partea Nordică a zidului s-a prăbușit o dată cu stânca de care se sprijinea. Cetatea a fost restaurată de mai multe ori, zidurile au fost înălțate și consolidate. În perioada comunistă, s-au construit trepte de acces ce permit vizitarea întregii fortărețe în condiții sigure.

Peisajul și frumusețea cetății merită efortul depus pentru urcarea celor 1480 de trepte în răspântia spre ruinele Cetății Poenari.

Cetatea a fost cea de-a doua reședință a lui Vlad Țepeș, reconstruită să-i servească drept fortăreață împotriva turcilor ce-l atacau. Cetatea Poenari a fost ultimul refugiu al domnitorului înainte ca acesta să plece din Transilvania.

Cetatea, în zilele noastre

Acum, ruinele cetății sunt amenajate ca obiectiv touristic. De-a lungul lor sunt montate balustrade și trepte. Noaptea, cetatea este iluminată și poate fi observată de jos ca un vârf aprins al stâncii pe care este construită.

Acest monument istoric este poziționat într-o oază de liniște, unde singurele sunete care se aud sunt cântecul păsărilor și vuietul vântului.