Simona Ionescu / Redactor Șef
Trupul Sfintei Tereza de Avila, una dintre marile figuri religioase feminine ale Bisericii Catolice, este perfect conservat chiar și acum, la aproape 500 de ani de la moartea sa. Descoperirea a șocat oamenii de știință și este considerată „un miracol de la Dumnezeu”.
Sfânta Tereza de Avila a fost o călugăriță spaniolă și totodată inițiatoarea Reformei Carmelite, care a pus accent pe austeritatea vieții carmelite, de altfel, caracteristică pentru acest ordin călugăresc contemplativ.
Sfânta Tereza a fost ridicată la rangul de doctor al Bisericii în 1970 de către Papa Paul al VI-lea – fiind prima femeie care a primit vreodată această onoare. Se pare că a fost invalidă timp de trei ani, perioadă în care și-a petrecut timpul rugându-se.
În 1555, a avut o trezire religioasă și, până în 1558, a început să ia în considerare restaurarea vieții carmelite la forma sa originală, după ce aceasta se relaxase în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Astfel, Tereza de Avila a fost cea care, alături de călugărul carmelit Ioan al Crucii, a fondat în 1568, Ordinul Carmeliților Desculți. Ulterior, în ciuda problemelor de sănătate, și-a petrecut restul vieții înființând 16 mănăstiri în Spania.
Sfânta Tereza de Avila a murit în 1582 și a fost exhumată dintr-o biserică din Spania luna trecută, iar cumva, nu s-a descompus. Imagini ale rămășițelor ei, surprinse în 1914, au fost comparate cu cele de astăzi și se susține că starea lor este aceeași, chiar și după atâția ani.
Sicriul regal de argint, încastrat în marmură, a fost deschis pentru a studia rămășițele acesteia și pentru ca oamenii de știință să înțeleagă ce afecțiuni de sănătate ar fi putut avea. Corpul ei a fost exhumat de Marco Chiesa, Postulatorul General al Ordinului din Dieceza Avila din Spania, la sfârșitul lunii august.
Oficialii bisericii au împărtășit pe rețelele de socializare vestea despre rămășițele sfintei, atât de bine conservate.
La deschiderea mormântului, medicii au comparat imagini ale feței și piciorului Sfintei Tereza din 1914, iar postulatorul a declarat că a fost „dificil” să se facă o comparație clară, deoarece imaginile sunt în alb și negru.
De când trupul ei a fost exhumat, unii cred că nu a suferit procesul normal de descompunere după moarte, lucru pe care credincioșii îl leagă de relația sa cu Dumnezeu.
Cercetătorii caută acum să descopere cum de rămășițele Sfintei Tereza s-au păstrat în condiții atât de bune și să identifice cele mai bune modalități de conservare a relicvelor în viitor.
Imagini ale sfintei din 1914 sau de luna trecută nu au fost încă publicate.
Postulatorul General al Ordinului, Marco Chiesa, a spus: „Nu există culoare, nu există culoarea pielii, deoarece pielea este mumificată, dar se poate vedea, mai ales în mijlocul feței.
„Se poate vedea bine. Medicii experți pot vedea aproape clar chipul Terezei.”
El a confirmat, de asemenea, că sunt în stadiile incipiente de analiză a trupului Sfintei Tereza.
În timp ce îi studiau rămășițele, experții au putut dezvălui afecțiuni de sănătate de care Sfânta Tereza de Avila suferea, inclusiv excrescențe calcaroase pe picioare. Se pare că a mai suferit și de convulsii, probleme stomacale, amețeli și pierderi de cunoștință.
Sfânta Tereza și-a apărat bolile în timpul vieții, susținând că erau legate de conexiunea ei cu Dumnezeu. Cadavrul ei va fi examinat de o echipă de experți, care va efectua examinări vizuale și va face fotografii și radiografii ale rămășițelor.
Probele colectate vor fi trimise la un laborator din Italia, urmând să dureze câteva luni până când datele vor fi analizate și publicate.
Există măsuri extreme de protecție a rămășițelor sale, inclusiv necesitatea a nu mai puțin de 10 chei pentru a avea acces la sicriul ei.
Sfânta Tereza este patroana jucătorilor de șah, a creatorilor de dantelă, a celor care și-au pierdut părinții, a persoanelor care au nevoie de har, a celor care fac parte din ordine religioase, a celor ridiculizați pentru evlavia lor și a celor bolnavi.
Tereza de Avila a murit în 1582, chiar când Europa făcea trecerea de la calendarul Iulian la cel Gregorian. Ulterior, în 1622, a fost canonizată de către Papa Grigore al XV-lea.
Ultimele ei cuvinte au fost: „Doamne, este timpul să merg mai departe. Ei bine, atunci, fie voia Ta. O, Doamne al meu și Mire al meu, a sosit ora pe care am așteptat-o cu dor. Este timpul să ne întâlnim.”
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
