Într-o seară, un savant pasionat de viața păsărilor stătea în grădina lui când, de undeva din întunericul nopții a auzit o bufniță. A imitat-o ca răspuns. Spre uimirea lui, bufnița a dat replica. În următoarele nopți, faza s-a repetat. Toată vara savantul a „discutat” cu bufnița. A început chiar să țină un jurnal amănunțit de „conversații” din care a descifrat limba bufnițelor și tot ce spunea bufnița. Au ajuns chiar să poarte conversatii foarte lungi.
Într-o seară nevasta savantului a ieșit la gard, la o bârfă cu nevasta vecinului, al cărui soț era tot un savant pasionat de păsări.
Din una în alta, nevasta savantului zice:
– Dragă m-am convins că soțul meu e într-adevar un mare savant. Toată vara a stat în grădină și a vorbit cu o bufniță!
– Extraordinar dragă! Ce potrivire! Asta înseamnă să fii savant și să ai mintea luminată. Si bărbatu-meu a făcut la fel!
