Nina Cassian, „cea mai atrăgătoare femeie urâtă”. S-a iubit cu mari scriitori români

Nina Cassian este autoarea a peste 50 de cărți de poezie, eseuri, proză și a unora dintre cele mai bune traduceri din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos și Paul Celan. Înainte de 1970 a fost distinsă cu premiul Uniunii Scriitorilor din România.
„Fiind o fată urâtă, am fost bucuroasă cumva de atenţia care mi-a fost acordată de-a lungul vieţii. Dar asta a venit târziu, pentru că, până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine. Nu e plăcut, mai ales în adolescenţă. Te marchează pe toată viaţa“, mărturisea Nina Cassian cu o sinceritate sfâșietoare.
În „Istoria literaturii române contemporane“, Alex Ştefănescu a descris-o drept „cea mai atrăgătoare femeie urâtă din câte s-au afirmat în literatura română“. Poeta s-a iubit cu scriitori celebri, iar povestea sa de dragoste cu Marin Preda este de notorietate. Se spune că Marin Preda voia să o ia de nevastă. S-a iubit și cu Nichita Stănescu, Ion Barbu.
„Amorezată am fost toată viaţa. Şi mai ales fiind eu răţuşca cea urâtă, mi se părea că nu o să mă iubească nimeni niciodată şi o să mor fată bătrână. Dar am jinduit să fiu iubită şi să iubesc“, a povestit poeta.
Nina Cassian a povestit, după Revoluţie, că pe cele trei soţii ale prozatorului, ca şi pe ea, le-a atras personalitatea lui Marin Preda: modul în care nara momente din copilărie şi din adolescenţă şi „marea lui capacitate de a iubi şi de a suferi din dragoste“. Într-un interviu acordat după 1989, Nina Cassian a vorbit despre întâlnirile din 1953, de la Castelul Foişor din Sinaia, unde se retrăgeau pe-atunci scriitorii.
”Au fost zile şi nopţi pe care le-aş numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că… nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate – iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naştere, adică în dezarmarea şi oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostrum şi… mă mângâia. Cu palma la o mică distanţă de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanaţia acelei mâini“.
În 1985, Nina Cassian a plecat în calitate de visiting professor cu o bursă din partea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, să susţină un curs de poezie la New York University – instituţie căreia i-a donat ulterior o parte dintre manuscrisele şi partiturile ei. Când şi-a încheiat activitatea, a cerut azil politic, pentru că ar fi fost primejdioasă o întoarcere în ţară: inginerul constructor şi disidentul Gheorghe Ursu, unul dintre prietenii ei apropiaţi, fusese arestat pentru că ar fi ascuns valută.
La New York, l-a întâlnit la o petrecere pe Maurice Edwards, director artistic al Filarmonicii din Brooklyn şi autor a trei cărţi publicate în Statele Unite. După câteva zile, a primit de la el o felicitare cu doi şoricari bot în bot, rasa ei preferată. Nu se aştepta la o astfel de întâlnire după vârsta de 70 de ani, când se simţea urâtă şi, din cauza situaţiei materiale precare, considera că nu avea prea multe de oferit. S-au căsătorit în 1998, când ea avea 73 de ani, iar el 75.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook