Prima iubire a lui Ștefan Iordache a ținut o săptămână, ultima 40 de ani

Prima iubire a lui Ștefan Iordache a ținut o săptămână, ultima 40 de ani
Un mare talent, un mare actor! Ştefan Iordache a crescut printre derbedeii din cartierul Rahova și a ajuns în jilțuri de prinț și rege, în lumina reflectoarelor, adorat de public. Prima lui iubită a fost o coafeză. Relația de atunci a durat o săptămână, dar ultima iubire a ținut 40 de ani.

Puştiul colţos din Rahova, stângaci şi timid, crescut printre derbedei, nu ştia că va deveni mare actor. De tânăr, Ștefan Iordache era în pas cu moda, iar examenul de admitere la Facultatea de Teatru a fost un exemplu în acest sens: „Mă prezentasem îngrijit îmbrăcat: o haină scurtă, de-a lui tata; o cămaşă cu guler mare, pantaloni strâmţi, şosete «sing-sing», cu dunguliţe verticale, pantofi cu talpă groasă de cauciuc făcută din anvelopă. Eram înalt deşirat, cu o creastă de cocoş, «à la Elvis Presley», tunsoarea modernă de atunci. Arătam foarte bine, după părerea mea. E drept, n-ar fi stricat să am şi-o cravată”, a povestit marele actor.

În 1964, cu rolul din filmul “Străinul”, Ștefan Iordache a fost selectat la festivalul de Film de la Karlovy Vary, unde a fost premiat. Teatrul Nottara, unde a jucat o bună parte din viaţă, a fost un loc binecuvântat. “Raskolnikov” l-a consacrat ca actor şi l-a condus spre alte două spectacole: „Hamlet” şi „Viziuni flamande”. Au urmat ani cu roluri multe şi grele.

El a fost și ”Cel mai iubit dintre pământeni”.

A cântat în duet cu Sanda Ladosi superba piesă ”Eu vreau să-ți spun că te ador”.

Femeile din viața lui Ștefan Iordache

„Stela, Irina, Liliana. Fiecare m-a învăţat în felul ei, cum să iubesc. Stela exploda de viaţă, era debordantă, Irina, profundă, căutându-şi reazem pe visare, Liliana, obsedată de meseria noastră şi călăuzindu-mă spre un anume fel de a trăi în teatru. Şi în suflet port lumina. Ea vine de la soţia mea, Mihaela”.

Jocul iubirii a început pentru Ştefan Iordache cu o femeie experimentată: „La un bal, pe cheiul gârlei Facultăţii de Medicină am cunoscut o coafeză. M-a luat la ea, undeva pe 13 Septembrie, am descoperit taina… S-a descurcat cu mine, că avea şi un copil. Devenisem bărbat. Relaţia asta a durat vreo săptămână. Stela fusese una dintre iubirile mele din tinereţe. Viaţa te desparte de oameni fără explicaţii şi fără un motiv, evident”.

”A urmat Irina Petrescu. Am iubit-o şi eu, atunci, pentru iubirea ei. Dar, ca într-o telenovelă caraghioasă, părinţii ei nu m-au vrut. Cu tatăl ei am avut câteva discuţii. Mi-a spus în faţă: «Cum îţi imaginezi că eu, un doctor, o să-mi las fiica să se mărite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?» Dădusem probe pentru filmul «Duminică la ora şase». Aveam parteneră pe Irina. După câteva zile m-a sunat asistentul regizorului să-mi spună că nu voi mai fi distribuit. Părinţii Irinei nu erau de acord. După moartea părinţilor în accident de maşină şi divorţul ei, a fost căsătorită două luni, a vrut să ne împăcam, dar eu eram cu Liliana Tomescu”.

”Totul a început la Mamaia la un festival de film. Irina mi-a prezentat-o pe Liliana. Am reîntâlnit-o la «Nottara». Într-o zi, Mircea Anghelescu m-a anunţat că vrea să vorbească cineva cu mine. În teatru, era o scară care ducea la cabine. În faţa unui geam, stătea Liliana şi se uita lung. Mi-am aprins o ţigară. Tăceam şi eu. Într-un târziu mi-a spus doar atât: «Trebuie să te fereşti de mine!» A început să-mi tremure ţigara în mână. Zic: «Bine, am înţeles», şi am plecat. Şi aşa a început o aventură care a durat cinci ani. Momentele noastre de calm şi bucurie se instalau întotdeauna între două momente de iubire pătimaşă sau între două lecturi solitare.”

Ștefan Iordache, marea iubire

În 1969, la Mamaia, fata uneia dintre familiile cele mai exclusiviste din Craiova, nepoata marelui pictor Nicolae Tonitza, cunoaşte un tânăr golănaş, slab ca o pisică nemâncată, înarmat doar cu nişte izmene tetra care-i atârnau, dar care avea un farmec fascinant. Tânăra este subjugată de strania apariţie şi după un an îi devine nevastă, iubită şi sclavă pentru tot restul zilelor ei.

„Mihaela a fost pentru Ştefan întruchiparea devotamentului dus până la limite neînchipuite.  Mihaela nu era numai nevasta lui Ştefan, era şi admiratoarea lui, dar şi criticul cel mai exigent. El a avut norocul să aibă în femeia de lângă el pe cea care i-a corectat gesturile şi apucăturile, care a ştiut întotdeauna să găsească o ieşire elegantă din orice situaţie neplăcută”, a povestit regizorul Dinu Cernescu.

”Pe soţia mea am cunoscut-o la Mamaia. Mi-a prezentat-o George Banu într-o cârciumă. Era nepoata marelui Tonitza, asistentă la Institutul de Teatru. Imaginaţi-vă scena: eu, ziua, cu chiloţi tetra atârnând, seara, îmbrăcat într-o cămăşuţă ca vai de mine cu nişte blugi strâmţi şi scurţi, croiţi de tata dintr-un material „antijeg”, discutând despre impresionişti. După două-trei luni de plimbări m-am hotărât să o prezint lui tata-mare la Calafat. Era frumoasă, cu sufletul curat, deşteaptă, cu picioarele pe pământ, gospodină. Mihaela a fost şansa vieţii mele!”, mărturisea Ștefan Iordache. A fost căsătorit cu Mihaela timp de 40 de ani.

Ștefan Iordache a murit pe 14 septembrie 2008, la 67 de ani, într-un spital din Viena, răpus de leucemie. La înmormântarea lui Ştefan Iordache, Michaela a venit cu o coroană pe care era scris “Aşteaptă-mă!”. Peste 18 luni, se stingea și ea.

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp

Parteneri