Simona Ionescu / Redactor Șef
I s-a spus ”comediantul cu zâmbet cabalin” din pricina danturii sale și a feței lunguiețe. Fernandel a fost un mare actor francez, devenit celebru în întreaga lume datorită stării de bine pe care o transmitea.
Fernandel este unul dintre acei actori formidabili care vor rămâne pe veci în istoria cinematografiei. Fernand Joseph Désiré Contandin, pe numele său real, s-a născut la 8 mai 1903, la Marsilia, într-o familie de artişti de vodevil. Practic a crescut în culise, printre actori, dansatori și mașiniști. Era un copil cuminte și sensibil, dar în egală măsură glumeţ şi pus pe farse.
Ia contact cu lumea artistică de la o vârstă fragedă, iar la 12 ani, când debuta într-un mic rol într-un spectacol la Teatrul Chave. La scurt timp, însă, tatăl său se va îmbolnăvi, iar Fernandel va trebui să muncească mult pentru întreținerea familiei. A lucrat într- bancă, apoi într-o fabrică de săpun. Însă, nu a abandonat lumea artistic. A cântat în cafenele sau pe scenele teatrelor Eldorado, Châtelet și Palais de Cristal din Marsilia.
Fernand Joseph Désiré Contandin se logodește cu Henriette Manse, sora prietenului său apropiat, Jean Manse. Viitoarea lui soacră, doamna Manse, exclama când tânărul venea s-o vadă pe Henriette: „Voilà le Fernand d’elle!” („Iată-l pe Fernand al ei!”, în pronunția franceză Fernandel). Tânărul a adoptat imediat acest nume care va rămâne în istorie.
În 1925, Fernandel se căsătorește cu Henriette Manse, cei doi având împreună trei copii: pe Josette, Janine și Franck.
Un an mai târziu, este remarcat de Jean Faraud, directorul francez al celor de la Paramount. Îl angajează ca animator în pauzele filmelor de la cinematograf.
În anul 1930, se mută, alături de familie, la Paris, unde are un angajement în spectacolul de revistă „Nu”, cu care va obţine un adevărat triumf.
Fernandel va primi imediat primul său rol într-un film, „Le Blanc et le Noir”/„Alb și Negru”, o producţie a anului 1931. La vizionarea preliminară pentru primul său film, Fernandel observa cu surprindere că arăta ca un cal, mai ales cand râdea, după cum a mărturisit. Nu avea atunci de unde să ştie că aceasta dădea amprenta personală a artistului Fernandel, una originală.
Rolurile vin unul după altul, dar vedetă internațională devine după filmul „Le Rosier de Madame Husson”/„Tânărul virtuos al doamnei Husson”. Fernandel joacă rolul unui tânăr aparent nătărău, care are primele experienţe amoroase într-o locantă rău famată.
Fernandel lucrează într-un ritm infernal. Aducea succes, iar regizoriii se îmbulzeaua la ușa lui. Va juca nu mai puţin de 14 roluri în acel an, fiind pe platoul de filmare în timpul zilei şi cântând în localuri noaptea. În următorul an, va juca în 12 noi filme, demonstrând o energie uluitoare.
În anul 1938, publicul francez îl desemnează cel mai popular actor, înaintea unor somităţi precum Danielle Darrieux și Jean Gabin. Însă, Fernandel nu va abandona cariera muzicală. Unele din melodiile pe care le-a interpretat – „Ignace”, „Simplet” şi, mai ales, „Félicie aussi”, devenind hit-uri.
A urmat perioada ocupației germane şi distribuirea sa în filme fără un impact relevant. Fernandel va şi regiza câteva filme, care, nici acestea nu vor avea success.
Abia după 1950, sub regia lui Julien Duvivier, începe seria filmelor în care întruchipează figura preotului paroh Don Camillo, în luptă cu primarul comunist Peppone. Seria de filme a avut un succes uriaș, poate și că oamenii voiau să fie veseli, după cumplita perioadă de război, frică, foamete.
Pentru meritele sale artistice absolut excepţionale, Fernandel a primit numeroase premii și distincții. I s-a decernat Marele Premiu Mondial al Râsului, în anul 1949, titlul de Cavaler al „Legiunii de Onoare” – 1953. A devenit „Cavaler al Artelor și Literelor” – 1960. A mai primit Premiul „Georges Courteline” pentru umor – 1964 sau Marele Premiu al Cinematografiei franceze – în 1970.
În anul 1970, în timpul filmărilor pentru „Don Camillo et les Contestataires”, în regia lui Christian-Jaque, actorul se simte rău. În urma investigaţiilor i se descoperă o tumoare malignă la plămâni.
La 26 februarie 1971, Fernandel moare, în apartamentul lui din avenue Foch, Paris, la vârsta de 67 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Passy. Sursa: britannica.com
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
