Cântărețul Gheorghe Turda, speriat de Elena Ceaușescu, care îi pedepsea pe artiști. Nea Nicu le punea mese întinse

Una dintre melodiile pe care Elena Ceaușescu le îndrăgeea era romanța „A venit aseară mama”, o piesă foarte grea, pentru că avea nu mai puțin de 16 strofe, pe care cea mai importantă femeie a României le știa pe de rost. Gheorghe Turda nu va uita niciodată cât de mult tremura în fața soției dictatorului.

„Eram în frac și Elena nu mă recunoscuse inițial”

„Mi s-a cerut să interpretez romanța „A venit aseară mama”, preferata Elenei Ceaușescu. Avea 16 strofe! Eram în frac, nu în costum popular, și Elena nu mă recunoscuse inițial. Dacă greșeam un cuvânt, îmi dădeam foc la valiză, cum se zice…”, a povestit Gheorghe Turda, despre evenimentul din 1976 la care a fost invitat să participe.

Tensiunea momentului era justificată, mai ales că, Elena Ceaușescu erau necruțătoare când vreun artist greșea versurile, acesta fiind pedepsitt.

„Pe unii colegi i-a interzis o perioadă să mai apară la TV. Eu am avut noroc și m-am descurcat impecabil”, a mai spus Gheorghe Turda.

Artiștii mâncau cu Ceaușescu la masă

La aniversarea lui Nicolae Ceaușescu – Nea Nicu, cum i se spunea în popor – participau toți marii artiști ai țării, de la tenori la soliști de muzică ușoară și romanțe, iar printre preferați se numărau Ștefania Rareș și Cleopatra Melidoneanu.

Gheorghe Turda susține că atunci când se intra în salonul de protocol, fiind considerate persoane de încredere, „nu ne căuta nimeni la ușă, prin buzunare”. Erau niște „mici inspecții, dar fără control corporal, cum e prin străinătate”. Și asta pentru că Nicolae Ceaușescu „nu se temea de noi”.

„De ziua lui, se servea mâncare normală”

O dovadă a acestui lucru era faptul că artiștii erau invitați să ia loc la masa președintelui care, spune Gheorghe Turda, nu era pretențios nici la mâncare, nici la chefuri. Ceaușescu prefera meniuri românești, niciodată sofisticate, din care nu lipseau aperitivele, „friptură cu cartofi prăjiți, salată de roșii, tort, nicidecum nu cerea somon sau icre negre”.

„Iar noi, artiștii, aveam un loc la mese, mâncam și noi tot ce mâncau și ei, tot asta ne puneau și nouă în farfurie. Chiar am fost atent și plăcut surprins să constat că ne trata la fel ca pe ceilalți invitați la masă, nume grele din lumea politică a acelor vremuri”, a mărturisit Gheorghe Turda.