Dana Budeanu, poveste emoționantă despre bunica sa. „Mi-e dor de mâinile ei mereu împreunate”

Într-o postare recentă pe rețeaua de socializare, Dana Budeanu și-a descris bunica în cel mai frumos mod posibil, evocând imaginea unei supraviețuitoare încercate de viață, care și-a găsit puterea să zâmbească mereu.

„Mi-e dor de fetița care a trecut prin infern și mi-a zâmbit în fiecare zi și m-a mângâiat”

Dana Budeanu a deschis cutia amintirilor despre bunicile care au marcat existența tuturor și au fost lecții de viață și de curaj. Vedeta a descris o bunică „fetiță, care a trecut prin infern”, care, deși fragilă, a oferit siguranță într-o lume nesigură.

„Mi-e dor de fetița care a trecut prin infern și mi-a zâmbit în fiecare zi și m-a mângâiat și m-a ținut atât de strâns de mânuță, încât și astăzi îi simt degetele printre care îi era frică să nu mă piardă… și n-a făcut-o niciodată”, a spus Dana Budeanu.  

,,Căci așa se purtau femeile pe vremea când puteau tot, știau tot și iubeau tot”

Vedeta și-a amintit și de aspectul bunicii, elegantă și discretă, care găsea mereu o modalitate pentru a-și arăta feminitatea.

„Mi-e dor de fetița mică ce mi-a fost bunică. Mi-e dor de mâinile ei mereu împreunate și de părul ei purtat franțuzește și de basca ei perfectă și de fustele ei puse mereu doar peste portjartier. Căci așa se purtau femeile pe vremea când puteau tot, știau tot și iubeau tot”, a mai spus Dana Budeanu.

Rușinea, ca moștenire

Cu o sinceritate dezarmantă, Dana Budeanu mărturisește că tot de la bunica a învățat rușinea și a înțeles că viața, oricât de grea este, merită trăită frumos.

„Mi-e dor de ea, de bunica de la care am învățat rușinea și mi-a fost și-mi este mereu. Îmi este rușine să spun că mi-e greu, că nu pot, că e prea mult! Ce știu eu?

Dacă ei nu i-a fost, cum să-mi fie mie? Dacă ea a supraviețuit, ce să-mi fie mie greu? Dacă ea mi-a zâmbit în fiecare zi, eu cum să n-o fac? Cine-s eu și ea n-a fost de mii de ori?”, s-a întrebat nepoata. Purtătoarea lecțiilor tăcute a unei bunici care va trăi mereu în sufletul Danei Budeanu…