Drama Mihaelei Rădulescu. A fost obligată să fie stâlpul familiei, dar și acum îi plânge sufletul. Declarații sfâșietoare

Când Mihaela Rădulescu a plecat din România, au ieșit la iveală tot felul de ipoteze, dar adevărul l-a știut doar ea.

Mihaela Rădulescu nu mai are absolut nimic aici și atunci când vine se simte ca o turist în țara sa. Dar nu regretă nimic, pentru că la momentul potrivit a ales ce a fost mai bine pentru copilul său, pentru care ar face orice pe lume. Nu i-a fost însă ușor când a ajuns în Monaco, apelând chiar și la ajutorul unui psiholog, pentru că nu mai făcea față situației.

„Decizia de a pleca a fost luată pentru Ayan, eu n-am vrut să-mi cresc copilul aici. Când am luat decizia să plecăm, noi aici nu aveam liniște, era perioada cu divorțul. Ăla a fost momentul în care am discutat cu tatăl copilului. A fost un sacrificiu pe care am decis să-l fac, nu m-am mai gândit la mine.

„Am simțit nevoia să abordez un prieten psiholog”

Mi-am dorit ca fiul meu să aibă o copilărie normală. I-am zis tatălui copilului atunci că eu nu pot să cresc copilul aici, pentru el, nu pentru mine. Nici nu știam unde o să plec. A fost decizia tatălui lui să mergem în Monaco, pentru că avea prieteni acolo. Am fost la psiholog.

Am simțit nevoia să abordez un prieten psiholog. Mă mutasem într-o țară nouă și nu-mi găseam locul. Simțeam că nu mă puteam adapta în Monaco. Nu voiam nici să-mi fac prietenii false.”, declara Mihaela Rădulescu, într-un interviu acordat în urmă cu ceva timp.

„Nimic altceva n-a fost mai dureros”

Nu doar divorțul a stat la baza deciziei de a părăsi definitiv România, ci și pierderea tatălui. Un episod cumplit de greu, care a marcat-o profund și pe care spune că nu-l poate uita niciodată. Drama vieții ei care a fost la un pas să o îngenuncheze. „Am avut câteva, iar primul pe listă a fost pierderea tatălui meu grozav.

Un cancer nedrept și nemilos l-a luat prea devreme și nici azi nu pot să mă gândesc la el fără lacrimi în ochi. Nimic altceva n-a fost mai dureros, în nicio altă situație nu m-am simțit mai neputincioasă, cu faima, banii sau succesul profesional la un loc, cum spui tu. Egale cu zero în fața morții. De aceea, zic, viața e făcută să o trăim la maxim, după cum ne place, după cum ne strigă inima, nu restul lumii.

„Un moment care continuă să mă urmărească”

Tatăl meu a murit cu mine de mână.  N-a mai murit până acum lângă mine nimeni, nimeni. A fost un moment care m-a afectat foarte mult și care continuă să mă urmărească. Pentru că a fost o trecere foarte rapida de la tatăl meu cel sportiv și bine făcut la un om redus la 45 de kg, măcinat de un cancer generalizat, care s-a stins ținându-mă de mână. N-am putut să zac într-o stare de doliu vizibilă, adică să fiu mereu în acord cu ceea ce simțeam pe dinăuntru.

„A trebuit să fiu așa și pentru ceilalți, pentru mama și fratele meu”

Cred că m-a ajutat puțin și faptul că a trebuit să mă întorc la muncă, a trebuit sa zâmbesc din nou și să mă port ca un om căruia nu i s-a întâmplat ceva atât de sfâșietor. Mai mult, știind că eu sunt stanca în familia mea, a trebuit să fiu așa și pentru ceilalți. Pentru mama și fratele meu, care e mult mai sensibil decât mine.

M-am trezit iar în situația de a fi cea care îi mobilizează pe toți, care trece mai ușor peste moment, chiar dacă mă doare tare”, a spus Mihaela Rădulescu pentru revista Elle.