Nicu Covaci a fost la un pas, de două ori, să își piardă vederea. „Fugeam prin casă cu un băț înfipt în ochi”

Cu un tată legionar, care fusese arestat, Nicu Covaci a rămas în grija mamei, o femeie care s-a impus, poate uneori mai mult decât era cazul, astfel că bătăile erau la ordinea zilei. Artistul a povestit cum a fost la un pas să-și piardă vederea de mai multe ori. Și accidentele nu s-au oprit aici. 

Nicu Covaci: „Viața mea a fost marcată de accidente”

Născut în Timișoara, Nicu Covaci a trăit mereu în zona Pieţei Maria, de la Bega pînă la Piaţa Küttl (Piaţa Ştefan Furtună). În copilărie, a avut o viață „marcată de accidente”. De la „oase rupte, nas spart, fața spartă, capul spart”, Nicu le-a trăit pe toate, dar cea mai tare sperietură a tras-o atunci când a fost la un pas să-și piardă vederea. Și nu o dată…

„M-am împiedicat şi am căzut cu ochiul direct într-o aşchie de lemn pregătită pentru foc”

„Era să rămîn orb de câteva ori. Prima mea amintire este o întâmplare îngrozitoare în care fugeam prin casă cu un băţ înfipt în ochi. Locuiam în piaţa Küttl. Mama era croitoreasă şi proba o rochie în cameră cu o clientă, în timp ce soţul ei se juca cu mine în bucătărie.

Mi-a făcut un şoricel dintr-o batistă şi eu am fugit bucuros să-l arăt mamei. Pe jos era parchet. M-am împiedicat şi am căzut cu ochiul direct într-o aşchie de lemn pregătită pentru foc”, și-a amintit Nicu Covaci, cu mulți ani în urmă, când a povestit episoade esențiale din viața lui.

Un cartuș i-a explodat în față

Din perioada de după război, Nicu (născut în 1947) a păstrat amintirea rușilor rămași în Banat, care „ne plimbau cu camioanele”. Și pentru că locuia aproape de spitalul rusesc, le făcea mereu câte o vizită pentru a le cere… creioane. A doua oară când artistul era să rămână fără vedere a fost atunci când a găsit un cartuș „și am tot scobit în el cu un cui până mi-a explodat în față”.

„Doctorul a spus că nu văzuse aşa ceva în viaţa lui, dar, ca prin minune, irisul era neatins”

Când l-a văzut în ce hal era, mama nu a fost impresionată și după ce i-a spus „mie orb la casă nu-mi trebuie, mi-a tras un picior în fund şi m-a aruncat afară”. Speriat, Nicu Covaci a ajuns urlând la farmacia din colț, unde a fost ajutat de farmacist.

„M-a luat în spate şi m-a dus la oftalmologie. Doctorul a spus că nu văzuse aşa ceva în viaţa lui, dar, ca prin minune, irisul era neatins. Am stat vreo trei luni de zile legat la ochii pînă m-am vindecat. Veneau colegii de la şcoala germană şi făceam lecţiile pe auzite ca să nu pierd anul”.

A treia oară. „Doctorița de la punctul de prim ajutor a început să țipe când m-a văzut”

Al treilea incident cu ochii s-a întâmplat când Nicu avea în jur de 16-17 ani și se afla la Eforie Sud, „pe digul ăla lung”. Deși afară era furtună, băiatul alături de alți „doi nebuni, ne băteam cu valurile care ne tot luau şi ne aduceau înapoi pe dig. Măi frate, aveam labe de înot ruseşi, mai mult carbon decât gumă.”

Din nefericire, a alunecat cu „labele alea” și în loc să sară în apă, a sărit „cu capul în plină stâncă”. Valurile l-au târât prin stânci și s-a trezit că nu mai are piele pe piept și pe picioare. „În jurul meu înotau stoluri de peşişori mici. Când am ieşit şi am vrut să vorbesc, gura mi-era plină de sînge. Doctoriţa de la punctul de prim ajutor a început să ţipe cînd m-a văzut”.

„Am avut multe accidente de maşină, ăsta este al 28-lea Jaguar pe care-l am”

Adolescentul Nicu Covaci a rămas o vreme în cortul de prim ajutor, dar după aceea i s-a făcut rău şi a fost dus de cineva la spital. „A doua zi m-am suit în tren şi m-am dus acasă aşa cum eram”.  Când mama l-a văzut, i-a povestit că ştia că se întâmplase ceva cu el pentru că avusese un vis.

Recuperarea a fost grea pentru că a fost nevoie de multe operații. Pe lângă accidentele cu ochii și cel de la mare, Nicu Covaci a povestit că „am avut multe accidente de maşină, ăsta este al 28-lea Jaguar pe care-l am”.