De la băiețelul Nică din „Amintiri din copilărie” la instructor auto. Povestea fascinantă a lui Ion Bocancea

În ciuda faptului că nu avea părul bălai, așa cum era descris personajul în carte, Ion Bocancea a impresionat prin naturalețea și nonconformismul său, calități esențiale pentru a aduce la viață spiritul lui Nică. Părul băiețelului s-a rezolvat ușor, prin vopsire. Restul a fost talentul copilului.

Povestea lui Bocancea începe într-o zi obișnuită la școală, când, fiind absorbit de desenul unui lup din „Capra cu trei iezi” și fluierând, a atras atenția echipei de selecție care pregătea distribuția noului film al regizoarei Elisabeta Bostan.

Amintiri din copilăria lui Ion Bocancea

 În ciuda comportamentului său relaxat, Ion Bocancea a fost trimis la București pentru a participa la o serie de probe riguroase. Una dintre cele mai memorabile probe a fost scena din „La scăldat”, unde copiii trebuiau să se dezbrace și să treacă printr-un traseu plin de obstacole în fața unei mulțimi curioase. Bocancea a trecut cu brio toate aceste teste și a fost ales pentru rolul principal.

Filmul, considerat o capodoperă a cinematografiei românești, a fost marcat de cenzura comunistă, care a eliminat scene importante, precum cea în care Nică este tuns din cauza râiei.

„Atunci când au intrat în clasă, eram la o oră de desen şi eram preocupat să desenez ceva… lupul din «Capra cu trei iezi», parcă. În timpul ăsta eu fluieram şi mâzgăleam acolo… Toată lumea s-a ridicat în picioare când au intrat regizorii în clasă. Colegii au dat «Bună ziua!», dar eu, nimic, îmi vedeam de treabă. Ţin minte că îmi făcusem părul din cap «arici», îl dădusem cu săpun, să stea în sus, iar doamna regizoare m-a întrebat: «Tu de ce nu te ridici în picioare?». Mi-am cerut scuze atunci, am crezut că am făcut o prostie. Mi-a spus atunci doamna regizoare: «Ia să te duci la cancelarie şi să mă aştepţi la uşă!»“, a povestit Bocancea într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani.

Nică din film nu s-a făcut actor, în ciuda succesului

După încheierea filmărilor, cariera lui Bocancea nu a continuat în domeniul cinematografiei, deși a mai jucat în câteva piese de teatru la Piatra Neamț și Bacău. Viața sa a luat o turnură diferită după liceu, când a încercat să intre la Facultatea de Educație Fizică și Sport, dar fără succes.  A urmat şcoala de şoferi, iar în 1972 a fost solicitat în Belgia de o casă de filme. Proiectul nu s-a concretizat însă, deoarece trebuia să plece în armată.

Nu a urmat o carieră în sport sau actorie, ci Ion Bocancea a devenit programator calculatoare la fabrica de ciment din Bicaz și mai târziu instructor auto.

Premiile n-au lipsit, însă azi cinematografia noastră nu mai produce filme pentru copii

Ecranizarea Elisabetei Bostan după opera lui Ion Creangă nu a trecut neobservată în cinematografia internațională.

Marele premiu „Osso pardo asturiano” și Premiul special al Juriului la Festivalul Internațional al filmului pentru copii și tineret de la Gijon, Spania în 1965.

Filmul a luat Premiul special al Juriului la Festivalul Internațional al filmului din La Plata, Argentina în 1965.

Filmul „Amintiri din copilărie” rămâne o piatră de hotar în cinematografia românească, iar povestea lui Ion Bocancea ne amintește de vremurile în care filmele pentru copii erau realizate cu autenticitate și pasiune. În zilele noastre, astfel de filme sunt tot mai rare, fiind înlocuite de producții axate pe efecte speciale și fantezie, pierzând astfel esența copilăriei simple și aventuroase, atât de bine zugrăvită în capodopera regizoarei Elisabeta Bostan.