A fost ziua de naștere a maestrului din teatru românesc Florin Zamfirescu. Îl vedeți des la televizor cum se revoltă pentru lucrurile care se petrec în România. Dar câți dintre români își mai amintesc cum era el ca actor, pe scenă și în filme?
Când mă gândesc la Florin Zamfirescu, îmi vine în minte Gică, pacientul care îşi aştepta rândul la operaţie înfricoşat, dar curajos şi senin, în filmul lui Alexandru Tatos, „Mere roșii”. Astăzi, cu greu generațiile tinere își pot imagina o operație care se desfășoară în condiţii de tehnică medicală destul de primitivă, când ventilaţia din timpul anesteziei se făcea manual. Secvența din filmul „Mere roșii”, când medicul se luptă pentru viața pacientului său, filmată de sus, ca și cum sufletul aștepta să se deschidă porțile raiului ca să poată pleca, mi-a rămas întipărită în memorie.
Alexandru Tatos, un regizor dispărut prea devreme, despre care ar trebui să se vorbească mai des, și-a dorit și a reușit un film cald și curat despre „problemele gramaticale ale profesiei”. Și-a dorit o poveste omenească și așa a ieșit. Privind la ceea ce se întâmplă astăzi în același sistem medical, mi-e greu să găsesc cuvinte pentru a descrie ce simt. Scenariul era semnat Ion Băieșu, medicul era interpretat de Mircea Diaconu, iar pacientul, de Florin Zamfirescu. Ce regal actoricesc!
Când mă gândesc la Florin Zamfirescu îmi mai vin în minte scene din „Steaua fără nume”, unde a făcut un profesor Miroiu excelent, din „Tatăl risipitor”, „Iarba verde de acasă”, „Înainte de tăcere”, „Pădurea nebună”, „Năpasta”, „Rămân cu tine”, „Moromeții”, „Dulcea saună a morții”. Despre rolurile din teatru nu mai vorbesc.
Regizorul Roman Polanski, într-o scurtă vizită în Romania
Regizorul Roman Polanski a fost invitat al UNATC în 2004
Ni s-au întâlnit pașii de multe ori de-a lungul timpului, i-am luat interviu de zeci de ori, a fost întotdeauna deschis, fără aere. Poate una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am cu Florin Zamfirescu este cea în care m-a invitat la UNATC în 2004, pentru că Roman Polanski se afla într-o scurtă vizită în Romania, pentru a i se înmâna titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Teatru şi Cinematografie, și a fost de acord să se întâlnească pentru câteva ore cu studenții. Cine putea refuza așa o invitație?
Trec peste controversele din jurul numelui lui Polanski, rămân numai la bucuria de a fi dat mâna cu un mare regizor al cinematografiei mondiale. Și acum, când îmi amintesc acel răstimp petrecut la UNATC, am sentimentul că am visat, că nu s-a întâmplat.
Nu oricine are calitatea de a descoperi substratul unui text
Ce am învățat de la Florin Zamfirescu? Nenumărate lucruri. Că atunci când iubești ceea ce faci nu mai simți efortul, constrângerea. Dacă îți iubești meseria nu ai de ce să te refugiezi în altceva.
Florin Zamfirescu cu jurnalista Elena Loreta Popa foto Dan Vatamaniuc
Faptul că a acceptat să vină la „Poezie și creație” m-a bucurat. Am discutat de poezie, de poeți și scriitori, de vremuri trecute, de actorie, de oameni pe care i-a cunoscut. Nu știu când a trecut timpul, recunosc. L-am ascultat recitând din Eminescu, din Nichita și mi-am dat seama încă o dată că nu oricine are calitatea de a descoperi substratul unui text. Și m-am bucurat că există actori care iubesc poezia și o pot traduce celor care nu o înțeleg. Uneori, nu poetul își citește cel mai bine opera.
Florin Zamfirescu: Forul meu interior se revoltă la minciună
„De ce să devin actor? Este o întrebare-cheie, iar răspunsul trebuie să poată fi bine primit de forul meu interior, care de cele mai multe ori, aţi observat?, se revoltă la minciună.
Există oameni care la orice vârstă roşesc la minciună, care-şi pierd vitalitatea în faţa neadevărului, care nu pot să mintă. Vi se întâmplă? Dacă da, e bine, pentru că teatrul nu e, nu trebuie să fie niciodată minciună. Farmecul vine din personalitate, iar personalitatea presupune libertate interioară.
Oamenii care posedă nativ sau obţin prin inteligenţă această libertate interioară sunt aceia care au farmec, care ne apar ca unicate. Actorul este şi trebuie să fie unicat”, mărturisea Florin Zamfirescu într-unul dintre interviurile pe care mi le-a acordat de-a lungul anilor.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
