Simona Ionescu / Redactor Șef
Șarmant și plin de energie, fosta ispită Jaguarul din Insula iubirii are un punct foarte sensibil: bunica. Tânărul este extrem de apropiat și a vărsat lacrimi când a primit prima fotografie cu el și femeia căreia de mic i-a spus mama Lu.
Jaguarul s-a născut la Turda, dar la vârsta de trei luni a plecat cu părinții, în Italia, la Genova. Fosta ispită a descris copilăria sa ca pe o „junglă” plină de provocări care l-au format ca om. Crescut fără prezența tatălui, care a decis ca atunci când băiatul avea doar 3 ani să plece în America, tânărul a povestit cum absența acestuia i-a marcat existența.
„Am crescut fără tată, ceea ce m-a făcut să învăț să mă descurc singur de mic. Era o luptă zilnică, dar m-a făcut mai puternic”, a mărturisit el, subliniind că lipsa unei figuri paterne l-a obligat să devină matur mai devreme decât colegii săi.
Această experiență l-a făcut să aprecieze independența, dar și să resimtă un vid emoțional pe care l-a umplut prin relații cu alte persoane dragi.
O amintire care nu se va șterge niciodată din sufletul lui George Ivănescu este cea cu „cel mai rău cocoș”, care i-a făcut viața grea.
„În România, îmi plăcea să mă urc cu prietenii în copacii vecinilor. La un moment dat, când am privit în jos, am văzut cum mă aștepta un cocoș. Se zicea că era cel mai violent cocoș. Și a sărit pe mine, m-a atacat.
N-o să uit niciodată asta. M-am dus acasă la bunică-mea, i-am spus că m-a atacat, ea nu înțelegea cum s-a întâmplat asta și i-am arătat sângele din spate, sărise cu ghearele, a fost un cocoș rău”, i-a povestit Jaguarul lui Bursucu.
Mulți ani, tânărului i-a fost frică de cocoș și găini, „dar nu m-au mai atacat, pentru că nu m-am mai apropiat”. În schimb, se distra ori de câte ori vedea un curcan, pe care-l imita.
Iubitor de animale, Jaguarul a trăit zece ani alături de o pisică superbă, de ale cărei nebunii își va aminti mereu cu plăcere.
„Pisica era ceva incredibil, nebună rău. Mi-amintesc când veneau acasă prietenele mele voiau să îl mângâie pe Leonecă – așa îl chema, dar le atenționam să nu-l atingă, pentru că imediat zgâria sau mușca.
Cu mine avea un stil anume să se joace. Intram eu în baie, se ascundea afară și când deschideam ușa, îl vedeam cum stătea pe burtă și dădea imediat cu labele. Nemernicule, îi spuneam…”, a povestit Jaguarul amuzat.
Fosta ispită de la Insula iubirii a afirmat că nu poate uita niciodată vacanțele de vară din copilărie, pe care le petrecea în România și care i se păreau extraordinare, pentru că o avea lângă el pe bunica, ale cărei vorbe alungau toată durerea lui de copil.
Surpriza lui Bursucu, o fotografie cu el și bunica, l-a făcut pe George-Jaguarul să izbucnească în lacrimi, afirmând că îi e groază să se gândească la momentul în care ea va pleca la Ceruri.
„E prima poză pe care o am cu ea, are 89 de ani, anii trec și am mereu gândul ăla că poate mâine nu va mai fi. Și mi-e groază de momentul ăla… Pe ea o cheamă Luiza și de mic eu i-am spus Mama Lu, pentru că nu reușeam să spun Luiza. Și așa a rămas: mama Lu. (…)
În copilărie mi-amintesc că stăteam trei luni în România și când plecam, plângeam. Mă distram aici mult mai mult decât în Italia, îmi făceam prieteni, chiar dacă nu cunoșteam pe nimeni”, s-a destăinuit ispita.
George a punctat faptul că părinții săi s-au cunoscut la Câmpia Turzii și a rememorat perioada în care au încercat să-și refacă relația, dar nu a fost cu putință.
„Tata se întorcea din când în când în România, dar era o chestie de… hai să reîncercăm două săptămâni să vedem ce va fi. Așa că făceau valiza mergeam în altă casă, apoi făceau valiza din nou și ne întorceam din nou acasă.
Un an și jumătate am fost doar pe drumuri, încercau să se împace, dar nu reușeau niciodată. În casă nu a fost violență, dar tata, fost campion de judo, a avut mare succes cu femeile, era un fel de Don Giovanni”, a povestit tânărul.
Colonel la parașutiști, tatăl său, un bărbat frumos și cu prestanță, se descurca foarte bine financiar, dar nu i-a oferit dragostea de care a avut atât de multă nevoie.
„Nu am fost un copil sărac până ce el a plecat, apoi totul s-a schimbat. Ne-am dus în Italia, am stat acolo și au început greutățile vieții, când, zic eu, trebuie să ști pe ce stradă să o iei. O mamă le poate face pe toate, dar trebuia să fie figura aia paternă care să zică cu voce groasă: vezi că focul arde, nu te duce în direcția aia”, susține George Ivănescu.
Una dintre dintre cele mai grele perioade din viața lui George, în care și-ar fi dorit ca părintele său să-i fie alături a fost cea în care făcea sport și era încurajat doar de tații prietenilor.
„Când făceam fotbal mama lucra la mare. Iar vineri, sâmbătă și duminică când aveam meciuri, ea avea cea mai multă treabă”, spunea acesta, plin de amărăciune. Din păcate, nici relația cu femeia care i-a dat viață nu a fost strălucită, aceasta fiind „mai severă cu mine, pentru că trebuia să-l înlocuiască și pe tata”.
„Am fost un copil foarte liniștit, nu un copil problemă, dar raportul dintre noi și acum e ciudat. Am doar o persoană pentru care mi-aș da viața, e bunica din partea tatălui, ea a fost mama adevărată. Chiar dacă era în România și eu în Italia, m-a ajutat foarte mult, mi-a dat sfaturile care mi-au lipsit.
Dar nu pot fi supărat nici pe tata, care și-a refăcut viața, nici pe mama, care e o femeie foarte frumoasă și când ne plimbăm pe stradă lumea spune că e sora mea. Dar cel mai bine e să ne vedem mai puțin”, a mărturisit fosta ispită de la Insula iubirii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
