Simona Ionescu / Redactor Șef
Jean-Paul Belmondo a împlinit 88 de ani, pe 9 aprilie. Este o legendă a filmului francez, alături de bunul său prieten de o viață, Alain Delon (85 de ani). Anii au trecut frumos pentru cei doi, iar Bébel a fost sărbătorit de întreg clanul Belmondo.
De ziua lui, Bébel fost înconjurat de copiii săi Paul și Florence, frații și nepoții săi. Legenda cinematografiei franceze a fost înconjurată de întregul său clan, inclusiv de fratele său mai mare Alain (90 de ani) și de nepoții săi, Alessandro, Annabelle, Giacomo, Victor și Stella Belmondo. A profitat de ocazie pentru a sufla câteva lumânări pe tortul său. Iată că a obosit și s-a dus să se odihnească. A murit la vârsta de 88 de ani. Avocatul actorului a confirmat știrea către AFP .
Jean-Paul Belmondo, alintat de francezi Bébel, a fost super-star de la 27 de ani. În aprilie a împlinit 88 de ani și a fost sărbătorit cum se cuvinte de între clanul Belmondo. „Era foarte obosit de ceva vreme. A murit liniștit“, povestește avocatul actorului.
A devenit una dintre cele mai mari vedete ale box-office-ului din țară în anii ’60 și ’70. Nu era arătos, avea buze prea groase și nasul de boxer, plus că era obraznic. Însă, femeile picau ca muștele când îl vedeau. Jean-Paul Belmondo era magnificul.
Viața lui poate fi scrisă în mai multe volume. A apărut în 1960, când la modă erau actorii frumoși. Jean-Paul Belmondo era departe de aceste ”icoane”, dar era un anti-erou. Mereu pus pe șotii, năbădăios, chiar obraznic.
A fost îndrăgit și a rămas în topul celor mai importante personalităţi din istoria Franţei.
Jean-Paul Belmondo s-a născut la 9 aprilie 1933 la Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului, într-o familie de artişti. Micul Belmondo visa să joace în piese de teatru, iar școala nu i-a plăcut prea mult. Era indisciplinat, pasionat doar de box şi fotbal.
A practicat boxul ca amator, pentru scurt timp, la vârsta de 16 ani. Atunci a suferit o infecţie primară a tuberculozei şi se decide să renunţe la box şi să devină actor.
În anul 1953 debutează în teatru, iar în 1957, îşi face debutul şi în film, în producţia „Fă-te frumoasă şi taci”.
După alte câteva roluri lipsite de anvergură, în anul 1960, obţine primul său rol major, în pelicula “Cu sufletul la gură/A bout de souffle”, de Jean-Luc Godard. Rolul avea să-l aducă în atenţia publicului francez. A devenit peste noapte un star absolut şi una dintre figurile-cheie ale mişcării „French New Wave” din acei ani.
Între anii 1961 şi 1963, Jean-Paul Belmondo a fost desemnat cel mai bun actor francez, în urma sondajelor revistelor Le Figaro, Le Film francais şi Cine Revue. Era perioada filmelor cu super-poliţişti, bărbaţi macho, chiar bătăuşi şi golani, care prindeau foarte bine la public, iar Belmondo era eroul perfect.
În vara anului 1970, Jean-Paul Belmondo s-a aflat în România, pentru a filma producţia „Les Mariés de l’an II“ („Mirii anului II“), un „western à la française“.
Ce trăsnăi a mai făcut! Credea că România acelor ani nu-i oferea surse de distracţie relevante, așa că actorul a făcut din hotelul în care el şi echipa filmului erau cazaţi, locul unor extravaganţe memorabile.
Spre exemplu, pentru ca timpul să treacă mai plăcut, Jean-Paul s-a jucat cu bilele pe culoarele hotelului, sau leapşa pe cocoţate, pe culoare şi prin camera. A golit, cu ajutorul prietenilor săi, mobilerul din patru camere şi au pus mobila în cele patru ascensoare ale hotelului.
La plecarea din România, actorul francez a adoptat un câine, Nae, care îşi „făcea veacul” pe lângă Studioul Cinematografic „Bucureşti“. Patrupedul a fost rebotezat Béquille (Cârjă), şi avea să-i fie un prieten de nădejde celui alintat „Bébel“, pentru următorii paisprezece ani.
În anul 1973, Jean-Paul devenea cel mai bine plătit actor francez al momentului, cu un onorariu ce depăşea 600.000 de dolari pentru un film. Era o sumă considerabilă în acei ani , depăşindu-i pe alţi doi excepţionali actori din ţara sa, Alain Delon şi Louis de Funes.
Urmând exemplul lui Alain Delon, a înfiinţat propria companie de producţie, „Cerito”. Rolul din capodopera „Stavisky” (1974) al regizorului Alain Resnais, a fost considerat drept cea mai bună performanţă din întreaga sa carieră.
Jean-Paul Belmondo a jucat în mai multe comedii şi filme cu aventuri rocamboleşti. Le-a avut, ca partenere de platou, pe unele dintre cele mai frumoase şi valoroase actriţe din lume: Sophia Loren, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Françoise Dorléac, Annie Girardot, Vanessa Paradis, Fanny Ardant, Sophie Marceau, Mia Farrow, Raquel Welch, Brigitte Bardot, Jeanne Moreau, Ursula Andress ori Laura Antonelli. Ultimele două au devenit partenere de viaţă ale marelui actor, prima în perioada 1965–1972, iar cealaltă între anii 1972 – 1980.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
