TVR are mari probleme. Televiziunea publică nu mai e despre eficiență, produse media de calitate, jurnalism sau interes public. De ani buni, televiziunea publică nu mai funcționează după logica normală a unei instituții de presă, ci după logica unei caste care își conservă privilegiile printr-un amestec de proceduri opace, putere sindicală cât turnul ăla din Primăverii de mare și complicități politico-administrative.
În ultimele zile ale mandatului său, Dan Turturică (fostul președinte și director general al TVR) a semnat majorări salariale consistente pentru peste 50 de angajați. Nu pentru reporteri, producători, editori sau cei care țin în viață conținutul jurnalistic. Creșterile au fost pentru oamenii din departamentele de audit, juridic, tehnic și HR, departamente administrative unde salariile sunt oricum mari și unde influența internă este decisivă.
Unele majorări ajung la 5.000 sau chiar 6.000 de lei, iar asta e enorm pentru o instituție publică care oricum abia își poate plăti salariile pe luna decembrie și care înghite anual aproape 450 de milioane de lei, din care 80% se duc doar pe resursa umană, adică pe fucking salarii.
Adriana Săftoiu, noul director general și președinte al TVR, a dat primul semnal de reformă, anunțându-și intenția de a-și reduce propriul salariu. E un gest de responsabilizare simbolică într-o instituție în care, istoric, șefii numiți politic au fost percepuți ca parte a problemei, nu ca parte a soluției.
Sursele din TVR cu care am vorbit mi-au confirmat și mie că Adriana Săftoiua cerut explicații pentru majorările făcute de Dan Turturică și că a pus pe masă și posibilitatea sesizării Curții de Conturi.
Aceleași surse mi-au confirmat că liderii sindicali din TVRvorbesc zilele astea pe holurile televiziunii despre faptul că „Turturică a stat 4 ani în mandat pentru că a vrut pace socială”. În traducere liberă de la piloșii din televiziunea publică, fostul PDG a evitat conflictele cu o structură internă extrem de influentă în schimbul unei liniști care să-i permită să rămână în funcție. Iar la final de mandat această „pace socială” a fost recompensată cu măriri semnificative pentru cei care păstrează în viață status-quo-ul TVR.
Moștenirea lăsată de Dan Turturică
Să nu ne mai ascundem după deget, căci la TVR e un feudalism modern care se bazează pe influență, loialități, sindicate puternice și un grup care are grijă de el însuși înainte de orice, adică de performanța pe care ar trebui să o livreze. Există persoane care nu mai dau cu lunile sau anii la muncă, dar își primesc salariile ca și cum ar fi acolo în fiecare zi. E o realitate cunoscută în interiorul TVR, dar foarte puțin făcută public.
Replica lui Dan Turturică nu a întârziat să apară. Fostul șef al TVR spune că majorările au fost „recompense pentru performanță” și singurul mod prin care poți motiva angajați într-o instituție blocată legal să ofere bonusuri. El a invocat subfinanțarea și restricțiile administrative care ar face TVR necompetitivă în raport cu posturile private și a vorbit într-o reacție pentru HotNews despre impactul infim de „0,005%” asupra fondului total de salarii, sugerând că e un scandal artificial creat de oameni cu lipsă de experiență managerială.
Jurnalistul Marco Badea. Foto Facebook
Numai că domnul Turturică a uitat să se uite puțin la ce lasă în spate: un mandat care nu a produs nici audiență, nici reformă, nici eficiență. Lasă în urmă o televiziune națională cu peste 2.100 de angajați, cu un buget anual apropiat de jumătate de miliard de lei și cu infrastructură tehnică uriașă care are, zi de zi, audiențe care oscilează între 0.0 și 0.5.
Cât timp Turturică a fost în fruntea TVR, această realitate nu s-a schimbat. Dimpotrivă, în patru ani de mandat, televiziunea publică nu a reușit să își recapete nici credibilitatea, nici publicul, nici ritmul editorial.
Prin urmare, moștenirea lui Turturică nu e una a performanței, ci una a întreținerii unui ecosistem care se protejează pe sine și își conservă privilegiile. A făcut exact ceea ce acum mulți din TVR spun deschis pe holuri: „a păstrat pacea socială”. Iar pacea asta nu e gratuită. Se plătește prin liniște sindicală, prin compromisuri și prin măriri acordate tacit în zonele administrative unde puterea internă e concentrată.
„Explicație insuficientă pentru eșecul editorial al mandatului său”
Dan Turturică a vorbit despre bariere legale, a făcut comparație cu media privată, a vorbit despre nevoia de finanțare. Toate aspectele astea sunt reale pentru TVR, dar insuficiente ca explicație pentru eșecul editorial al mandatului său.
De ce? Pentru că niciun manager nu poate controla complet un ecosistem atât de încorsetat precum TVR dacă nu schimbă guvernanța cu totul și nu e ajutat de CA și Parlament să o facă. Dar poate încerca măcar să mute prioritățile, adică să mute mai mulți bani spre conținut, să facă restructurări acolo unde instituția e umflată artificial și să ofere transparență în resurse. Doar că niciuna dintre aceste direcții nu a prins contur în mandatul lui Dan Turturică.
Fostul șef lasă în urmă o televiziune cu datorii mai mari
În loc să lase o televiziune mai curajoasă în urma sa, Dan Turturică lasă în urmă o televiziune tăcută. În loc să lase o instituție cu un produs media mai puternic, lasă în urma una cu datorii mai mari. În loc să lase o cultură a performanței în urma sa, lasă una a privilegiilor confirmate. Asta e moștenirea lui Dan Turturică.
Și tocmai de aceea misiunea Adrianei Săftoiu e atât de grea, pentru că nu trebuie doar să repare un buget, ci să reașeze instituția într-o altă logică. Una în care jurnalismul nu e o anexă, ci centrul activității. Una în care ratingul sub 0.5 nu mai este acceptabil, nici scuzabil și nici normalizat. Una în care banii publici nu plătesc confortul unei caste, ci produsul media care justifică existența salariaților.
„Adriana Săftoiu are șansa, poate ultima, să schimbe direcția”
Așa cum am mai spus și săptămâna trecută (las link în primul comentariu), TVR nu duce lipsă de oameni buni. Nu asta e problema. Are o problemă de sens. Și nimeni nu a reușit, de 20 de ani, să-l definească cu adevărat. Adriana Săftoiu are șansa, în schimb, poate ultima, să schimbe direcția.
Adriana Săftoiu Foto Pro Tv
Televiziunea publică trebuie să se reinventeze, să atragă public tânăr, să concureze cu televiziunile private prin formate care stârnesc atenție, să devină un reper de încredere și să devină relevantă digital.
TVR trebuie să treacă printr-o restructurare masivă. Trebuie creat un alt sistem de guvernanță, unul care să aibă indici de performanță care generează consecințe dacă nu sunt atinși. TVR e prea mare. Trebuie redus și făcut din nou să respire singur, nu prin butelii de oxigen. Prea multe canale irelevante, prea mulți angajați pentru sarcini minore, prea mulți directori platiți regește pentru lipsa performanței.
Ce cred că ar mai trebui făcut? Exact ce indicam și săptămâna trecută: tranziția către un CA independent, stabil, numit pe criterii profesionale și protejat legal de intervenții politice. Doar așa se poate schimba logica instituției din „existăm” în „contăm”.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
