Nuami Dinescu, despre obiceiul fostului în geacă roșie de la Cotroceni și năravurile de pe FB

Asta după ce fostul în geaca roșie de la Cotroceni nu mai ținea conferințe de presă, scria pe fb și întrebam, asa în pustiu, wtf, de cind o țară se conduce de pe fb, ori dacă vrei ecuson, plătești, de ajunge tot neica nime’ persoana publica și tot asa. De curățat cit de cit, nici vorba, e alta mincare de peste de cind s-au lipit toți de ” orange is everything”, orice dorește bătrânul căprior, da, se taie și se și fluiera.

Ce vrea să zică poetul? Da, ne-a fost de folos FB, jumătate din oamenii mișto din viata mea i-am văzut pe FB și apoi, cind ne-am văzut în viata reală, a fost frumos. Încet, încet se strica și aici ce mai funcționa, asta cu amintirile era simpatica, mă întorcea cu ani în urmă, descopeream lucruri uitate, mă miram eu de mine și de alții…

Îmi displace, dar aia e, sintem pe tarlaua lui, probabil că va veni o zi în care o să ne luam noi catrafusele și o sa ne „relocam” într-o lume reala, aia unde nu oricine te poate face cum ii vine la gură că nu mai are platformă. Și nici toți impostori nu mai ajung celebri și bogați printre oamenii în situații limită. Că e plin de ei.

Noi, oamenii, nu învățăm nimic. Ni se urăște cu binele și începem să batem din picior ca un copil răzgâiat, începem să ne credem specialiști cind noi facem înmulțirii cu calculatorul, nu mai știm numere de telefon pe de rost și visăm o schimbare totala în care conducătorii să fie „unul dintre noi”.

Înca râd.

E toamna, plouă, fi-mi-ar Bocovia de râs cu tristetile lui pe care ni le-a plantat din 2 în 2 metri…

Las o poza cu o salata cu de toate. Ca viata noastră.