Povestea de viață a lui Andi Moisescu. Abandonat de tată, salvat de matematică și consacrat de televiziune. „Moștenesc de la el”

Pasionat de matematică, Andi Moisescu a cucerit televiziunea cu perseverență și un strop de magie personală. E convins că a moștenit multe lucruri de la tatăl său pe care l-a văzut de puține ori în viață, care a lucrat ca și regizor la Televiziunea Română.

Andi Moisescu nu a știut niciodată de ce tatăl său a plecat de acasă

Copilăria lui Andi a fost una atipică, învăluită uneori în întrebări nerostite. Tatăl său, un regizor care lucrase la Televiziunea Română în secția maghiară, a fost o prezență efemeră, redusă la câteva amintiri vagi și fotografii îngălbenite. Andi nu a știut niciodată detaliile plecării sale, alegând să protejeze sensibilitatea mamei sale de răni vechi.

„Despre tata nu știam mai nimic. Eu știam doar că era de profesie regizor și că lucrase când eram eu copil la Televiziunea Română, la secția maghiară. Am și avut câteva întâlniri cu tata, de care îmi amintesc foarte puțin pentru că aveam o vârstă foarte fragedă.

Nu știu nici când a plecat, pentru că nu am avut o discuție cu mama, pentru că e un subiect foarte fragil și nu am vrut să pun și eu sare pe rană. Am avut niște fotografii, în primii ani am căutat, am crezut că îl pot reîntâlni.

Cred că moștenesc niște lucruri de la el, aptitudinile pe care le am, tot ce fac azi în televiziune, cred că le avea și el, ceva îmi spune asta”, a mărturisit vedeta.

Unchiul i-a deschis lui Andi Moisescu porțile către lumea matematicii

În locul golului lăsat de tată, familia mamei i-a devenit ancoră, iar unchiul, un „erou” discret care l-a învățat multe lecții de viață. Pasionat de matematică, unchiul i-a deschis lui Andi Moisescu porțile unei lumi fascinante, unde ecuațiile nu erau doar exerciții, ci chei spre înțelegere.

Sub îndrumarea sa, matematica a devenit un joc fără efort, care i-a modelat mintea și i-a oferit un model patern autentic. Astăzi, Andi recunoaște că, dacă ar putea alege din nou, poate ar opta pentru un drum legat de comunicare, o moștenire subtilă de la mamă, care i-a insuflat dragostea pentru cuvinte și conexiuni umane.

Unchiul, modelul patern pentru Andi Moisescu

„Unchiul care m-a învățat matematică a umplut golul ăsta, i-am urmat și drumul, el reprezenta modelul patern pentru mine. Nu a fost bunicul care m-a crescut, ci unchiul meu. Ăsta e motivul pentru care m-am îndrăgostit de matematică și am făcut matematică fără să fie un efort pentru mine.

Dacă aș fi pus din nou să aleg, cu mintea de astăzi, m-aș fi dus poate într-o altă direcție, care are legătură cu ce fac eu azi. Ceea ce înseamnă comunicare sub toate formele ei și asta cred că are mai degrabă de-a face cu ce am moștenit de la mama”, s-a destăinuit prezentatorul.

Cum a ajuns Andi Moisescu dintr-un rebel solitar, un membru al unei echipe dinamice

Dar viața lui Andi nu s-a oprit la ecuații și calcule. După terminarea facultății, un telefon neașteptat l-a propulsat din lumea radio-ului, unde era un solitar creativ, direct în vâltoarea televiziunii. Invitat la un casting pentru emisiunea „Ora 7, bună dimineața”, Andi a simțit pentru prima dată greutatea ecranului.

Primele încercări au fost dezastruoase, camera îl paraliza, cuvintele se blocau, iar imaginea sa pe ecran părea o caricatură stângace. Totuși, perseverența a câștigat: după o probă „la perete” și încă „alte 20”, Adrian Sârbu l-a ales pe el dintre zeci de candidați.

Primele nopți au fost albe de emoție, iar primele luni un adevărat calvar. Televiziunea i-a dezvăluit lacune uriașe în cultură și încredere, transformându-l dintr-un rebel solitar într-un membru al unei echipe dinamice. Pentru a-i alunga anxietatea, colegii întorceau monitoarele de control, iar mama sa, martoră fidelă, observa zilnic progresele subtile.

Intrarea în televiziune, prima schimbarea majoră din viață

„Am primit un telefon în care am fost invitat să dau casting pentru Ora 7, bună dimineața. Eu am mai avut ocazia să trec în televiziune, dar mă stresa foarte mult ideea că pot fi și văzut. Când am dat prima probă, m-am uitat în cameră și n-am putut să spun nici cum mă cheamă.

Dar de data asta, am zis mă duc, am dat castingul, am făcut o emisiune la perete, cum îi spunem noi, fără să fie difuzată, au mai fost încă 20 de încercări cu încă 20 de gazde diferite și după trei zile am primit telefon că Adrian Sârbu m-a ales pe mine. Nici nu am dormit de emoție primele nopți, pentru că era totul atât de nou.

Și eu în radio eram un fel de one man show, când am ajuns în televiziune, am văzut că acolo totul merge în echipă. A fost prima schimbare majoră în viața mea și tot televiziunea m-a făcut să înțeleg că nu știu nimic din ceea ce credeam”, a subliniat Andi Moisescu.

Andi Moisescu s-a simțit „condamnat la locul de muncă”

Ca printr-un miracol, după șase luni de antrenament intens și ajutor din partea colegilor, ceva s-a schimbat. Declicul a venit brusc, în doar două săptămâni, și Andi a început să se simtă acasă în fața camerelor. Iar umorul natural și zâmbetul au devenit marca sa.

„Când mă uitam în ecran tot ce am citit uitasem, mintea era blocată, eram penibil, gura era strâmbă, era ceva rău, de neprivit. Am o recunoștință pentru telespectatorii care m-au privit primele șase luni.

Și ca printr-o minune, după șase luni după un pic de antrenament cu oameni care au fost dispuși să mă ajute, nu știu ce s-a întâmplat, s-a produs un declic și am început să corectez niște aspecte. Părea că sunt condamnat la locul de muncă. Și în decurs de două săptămâni totul s-a schimbat.

Eu nu mă iau foarte în serios și atunci dau peste umor. Mie mi-a zis un prieten: Băi, eu cred că și când fulgeră afară tu zâmbești, crezi că e aparat de fotografiat. Noi, cei care apărem la televizor, avem toate abilitățile antrenate, inclusiv echilibru, calm, capacitatea de analiză…

Dincolo de meseria asta, am învățat că îmi folosește mult în viață dacă sunt curios și cât am de câștigat ascultând”, i-a spus Andi Moisescu prietenei sale Irina Păcurariu.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!