Sfântul Auxenție, vindecătorul orbilor, ologilor și demonizaților. Rugăciunea care face minuni

Unul dintre părinții celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic ținut la Calcedon, în anul 451, sfântul Auxenție este considerat vindecătorul orbilor, ologilor, leproșilor și demonizaților. Rugăciunea acestuia făcea minuni.

Potrivit istoriei, sfântul Auxenție le cerea tuturor credincioșilor să se roage alături de el pentru cel bolnav. Pentru a le arăta tuturor că minunile pe care le făcea erau de la Dumnezeu, el fiind doar o unealtă. Sfântul Auxențiu a trecut la domnul în anul 470.

„Purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare a harului Duhului”

Troparul Sfântului Cuvios Auxentie, glasul 1:

„Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmos:

Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Înmulţind dragostea cea către Dumnezeu, Părinte Auxentie şi iubirea cea lumească părăsind-o, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare a harului Duhului.

„Împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cuvine, cu neîncetate nevoinţe ai petrecut pe pământ, ca unul fără de trup, preafericite”

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecatu-te-ai sub jugul cel bun al Domnului, cu înclinare de bunăvoie, Părinte Auxentie şi ai lucrat pământul faptelor bune, îngrăşându-l pe el cu lacrimi, fericite. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Înstrăinându-ţi sufletul tău şi mintea de tulburările vieţii şi împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cuvine, cu neîncetate nevoinţe ai petrecut pe pământ, ca unul fără de trup, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Întru tine s-a văzut acum, Stăpână, călătoria cea dumnezeiască şi omenească cea nepricepută a lui Hristos, Care S-a născut ca Dumnezeu şi Om din tine, Curată, înnoind fiinţa mea”.

Sursă foto: Doxologia