A murit cu tricolorul în brațe, pe 1 Decembrie. Ploaia de gloanțe l-a atins în inimă

A murit cu tricolorul în brațe, pe 1 Decembrie. Ploaia de gloanțe l-a atins în inimă
Ioan Arion avea doar 24 de ani când a murit. Era un tânăr voinic care luptase pe front trei ani pentru patria-mamă. Fusese ales să fie portdrapelul celor 25 de delegați pentru Marea Adunare. A murit sub o ploaie de gloanțe, pe 1 Decembrie 1918.

I se spune Martirul din Agrișeni. Acolo, în județul Cluj, fetele lucraseră un steag din năfrămi, roșii, galbene și albastre, împodobit cu panglici, mărgele și ciucuri din aur și argint. Ioan Arion a fost ales să ducă drapelul la Alba Iulia. A jurat că nu îl va lăsa din mână și îl va apăra cu prețul vieții. Așa a și făcut.

A murit cu tricolorul în brațe, pe 1 Decembrie

Ioan Arion este un martir, un erou. Avea 24 de ani și luptase pe front în Primul Război Mondial.  Venise acasă, la Agrișeni, județul Cluj. Fetele din sat lucraseră și ele un steag. Au adunat năfrămi, roșii, galbene și albastre, împodobit cu panglici, mărgele și ciucuri din aur și argint. Vineri, 29 noiembrie 1918, era gata. A doua zi, tot satul s-a adunat în curtea bisericii. După Sfânta Liturghie, preotul Gheorghe Purdea a sfințit steagul, ridicându-l ca un brad în fața sătenilor.

„Sâmbăta e ziua morților, dar pentru toți românii din Transilvania, deci și pentru noi, această sâmbătă este ziua Învierii. De acum, toți românii transilvăneni sunt liberi în țară liberă! Și semnul libertății noastre este steagul acesta”, le-a spus el celor prezenți, scrie ziarullumina.ro.

Ioan Arion a fost ales să ducă drapelul la Alba Iulia și să îl predea celor 25 de delegați pentru Marea Adunare. Se scurseseră doar trei săptămâni de la Armistițiul dintre Imperiul german și puterile Antantei. „Jur că acest drapel nu-l voi lăsa din mâini decât odată cu viața mea și voi ajunge cu el la Alba Iulia”, jurase tânărul în fața celor prezenți. Și, apoi, delegația a plecat cu trenul spre orașul Marii Uniri.

Ioan Arion a fost ales să ducă drapelul la Alba Iulia și să îl predea celor 25 de delegați pentru Marea Adunare.

Cum a murit Ioan Arion, singurul martir din 1 Decembrie 1918

Căile ferate erau aglomerate în ambele sensuri. Spre Alba Iulia mergeau delegații românilor. Militari unguri și germani se retrăgeau spre casele lor. Prin gări, oamenii coborau și încingeau hore pe peroane, în văzul gardiștilor maghiari care păzeau căile ferate. La Zalău, soldații unguri smulseseră steagurile tricolore și le călcaseră în picioare.

După staționarea la Teiuș, când trenul s-a pus în mișcare, s-a pornit o ploaie de gloanțe. Era un tir încrucișat de arme de foc, pornit de la etajul gării și dintr-un tren german staționat pe o altă linie. S-a tras în plin și în ultimul vagon în care se afla Ioan Arion, cu drapelul în mână. Gloanțele l-a atins în inimă, omorându-l pe loc. Mult timp s-a spus că un soldat maghiar ar fi fost cel care l-a împușcat, dar nimeni nu a fost niciodată condamnat.

Așa a ajuns la Alba Iulia acest martir al Marii Uniri. Cu tricolorul în mână, cum jurase. Trupul i-a fost așezat pe un catafalc în biserica ortodoxă din Maieru, îmbrăcat în haine militare. Mii de români s-au perindat pe la căpătâiul lui. Au cuvântat cei mai de seamă membri ai delegației oficiale. Generalul State Leonte, delegatul Armatei române din Regat la Marea Adunare Națională, l-a sărutat pe frunte. A fost singurul martir din 1 Decembrie 1918.

Poetul Ovidiu Hulea a compus o poezie pe care fetele și flăcăii din Agrișeni aveau s-o cânte mult timp.

„Nu mai plânge mamă dragă/ Că mă plânge țara-ntreagă…/ Numai eu zâmbesc acum/ Cum tot merg pe albul drum./ Că vedeam o țară mare/ Parcă mai n-avea hotare./ Și-n ea numai frați români/ Dar nu robi, ci toți stăpâni…” Sursa: ziarullumina.ro