Poveștile cu vampiri sunt adevărate. Arheologii le-au găsit mormintele

Poveștile cu vampiri nu sunt ficțiune. Arheologii le-au descoperit mormintele. Nu doar că sunt reale, dar sunt și teribil de frumoase.

Drawsko, o mică localitate din Polonia, este numită și „satul vampirilor”, în urma descoperirilor arheologice șocante făcute aici. Ceea ce au găsit arheologii sunt înmormântări cu caracteristici care sugerează că oamenii încercau să-i protejeze pe cei vii de morți, folosind credințele populare despre vampiri.

Dovada că vampirii nu sunt ficțiune

„Mormintele vampirilor” din Polonia sunt descoperiri arheologice reale, constând din schelete îngropate cu mijloace de restricție, precum o seceră așezată peste gât sau un lacăt la picior, pentru a împiedica – potrivit credințelor populare și fricii istorice de cadavre reanimate – ridicarea morților din mormânt. Aceste înmormântări neobișnuite, care includ și alte practici, cum ar fi așezarea de pietre pe trup sau separarea capului de trunchi, erau considerate metode de a ține răul departe de cel decedat.

Practica își are probabil originea într-o combinație de teamă apărută în perioade de criză – precum ciume sau războaie – și superstiții care explicau morțile neînțelese prin cauze supranaturale.

În Polonia au fost descoperite mai multe morminte neobișnuite. Aceste descoperiri arheologice au atras atenția cercetătorilor datorită modului particular în care erau îngropați indivizii. Scheletele erau adesea însoțite de elemente de restricție menite să împiedice presupusa revenire a morților: seceri așezate peste gât, lacăte puse la picioare sau pietre mari așezate pe trup. Alte practici includeau îngroparea feței în jos sau separarea capului de trunchi.

Aceste măsuri erau considerate metode de protecție împotriva răului și a morților care s-ar fi putut întoarce la viață, conform credințelor populare. Termenul „vampir”, folosit astăzi, este oarecum anacronic, deoarece conceptele literare moderne despre vampiri apar mult mai târziu. În realitate, îngropările „anti-revenire” sau „apotropaice” erau motivate de superstiții legate de moarte și de teama comunității față de decesele neașteptate, epidemiile și alte crize sociale.

Arheologii au găsit morminte de vampiri

În satul Pień, cercetările au scos la iveală un copil de 5–7 ani îngropat cu fața în jos, având un lacăt triunghiular la picior, și o femeie din secolul al XVII-lea îngropată cu o seceră peste gât și un lacăt la picior. Ambele cazuri ilustrează modul în care comunitățile locale aplicau ritualuri de protecție împotriva „reveniților”.

Cimitirul din Drawsko numără peste 300 de schelete datând din secolele XVII–XVIII, dintre care multe prezintă semne de îngropări „de protecție” – seceri, pietre pe gât sau pe torace – toate interpretate ca măsuri menite să țină răul departe de comunitate.

Analizele arheologice și biochimice au arătat că indivizii îngropați astfel aparțineau populației locale, nu erau străini sau migranți. Cercetătorii sugerează că îngropările cu seceri, lacăte sau pietre reprezintă mai degrabă o expresie a fricii și a superstițiilor locale. Este posibil, mai spun oamenii de știință, ca practicile „anti-vampiri” să fi apărut ca răspuns la epidemii (cum ar fi ciuma sau holera) și la crize sociale, atunci când morțile rapide sau inexplicabile erau atribuite unor cauze supranaturale.

Pe de altă parte, întreaga literatură care menționează vampirii sugerează exact aceleași practici pentru a-i ține definitiv captivi în morminte. Studiile recente au permis o înțelegere mai clară a acestor practici, arătând că ele erau aplicate indivizilor locali, marginalizați sau considerați problematici.

Foto: Pixabay

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!