Anamaria Prodan povestește ce a fascinat-o în copilărie. A marcat-o toată viața. Foto. Exclusiv

A avut o copilărie de vis, fără opreliști și multă iubire din partea familiei. Când problemele o acaparează, Anamaria Prodan evadează în acel univers.

Anamaria Prodan povestește ce a fascinat-o în copilărie. A marcat-o toată viața. Foto. Exclusiv

Recent, fiica Ionelei Prodan le-a spus fanilor din online cum a fost copilăria ei. Și și-a amintit de păpușa pe care a iubit-o enorm și fără de care nu pleca nicăieri: Hopa Mitică. O păpușă simpatică care, în timp, a învățat-o ce înseamnă viața cu adevărat.

„Îmi aduc aminte de anii copilăriei mele când, între altele, mă fascina o păpușă tare mică din celuloid, în culori vii, care se numea „Hopa Mitică”! Oriunde plecam îl luam pe Hopa-Mitică cu mine. Copila mică crescută la țară de bunici… în lumea unui sat mic… care pentru mine era un Univers fără margini!… Alergam desculță pe malul Dunării, prin păduri, în jurul bălților de pe șosea, mă cățăram pe crengile sălciilor deasupra Dunării.

De cele mai multe ori singură, nesupravegheată, fără frică, fără să gândesc la pericole. Eram mică, curioasă să descopăr viața din jur, lumea… Cu ochii mari, cu urechile ciulite și creierul fumegând… înregistram tot ce vedeam, plantele, animalele, insectele…

„N-am înțeles de ce ridica Hopa-Mitică de fiecare dată când era pus cu nasul la pământ”

Mă minunam, analizam și încercam să înțeleg totul cu mintea unui copil, atât de mic ce se putea ascunde în bălăriile din jur stând în picioare! Am învățat și am înțeles câte ceva, însă n-am înțeles de ce ridica Hopa-Mitică de fiecare dată când era pus cu nasul la pământ! De aceea mă fascina, îl iubeam și eram mândră de el!

„El a fost mesajul copilăriei mele”

Când am crescut l-am înțeles atât pe Hopa-Mitică, cât și ce a reprezentat el pentru mine. El a fost mesajul copilăriei mele imprimat de familia mea de vis, o familie care a fost și este etalon pentru România / familia Tănase / Prodan. Pentru timpul de atunci și pentru restul vieții mele, am înțeles că-s o învingătoare absolută.

Când m-am uitat la poza asta, m-am văzut mică, alergând pe malul „gârlii”…plină de viață, curioasă de tot și toate, plină de visuri, speranțe și de dulceața inocenței unui copil. Cu o încredere de sine fără margini, neobișnuită atât pentru copii, cât și pentru adulții din jur.

De aceea nu am fost înțeleasă de multe ori, atunci și acum, atât de străini , câteodată … de rude apropiate și de „prieteni buni”. Limba romana nu are adjective, metafore suficiente ca să descrie „Prietenii” care m-au părăsit, trădat și m-au lăsat singură la durere… Așa că-i las, e frumos să rămână nedescriși!!!, au fost cuvintele afaceristei.

Sursă foto: instagram