Cine face aceste greșeli în Vinerea Mare va avea un an plin de necazuri. Iată ce nu trebuie să faceți niciodată în ziua sfântă

Din cele mai vechi timpuri în aceasta zi nimeni nu are voie să muncească, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri.

Potrivit tradiției, cine spală, calcă, gătește sau face orice altă treabă în gospodărie în Vinerea Patimilor va avea un an plin de probleme și va pierde orice oportunitate care i se va ivi. De asemenea, sub nici o formă nu trebuie să vopsiți ouăle în Vinerea Mare. Cine nu apucă să le vopsească în Joia Mare, o mai poate face doar sâmbătă.

E interzisă sacrificarea păsărilor și a animalelor

În Vinerea Mare nu se mănâncă urzici, pentru că Mântuitorul a fost bătut cu aceste plante și e interzisă și sacrificarea păsărilor sau a animalelor. De asemenea, nici un credincios nu are voie să consume oțet, pentru că atunci Iisus a cerut apă, buzele i-au fost udate cu oțet.

Nu vă tundeți în această zi și nu vă spălați pe cap. Pentru a avea sănătate și spor, ar fi bine dacă ați putea să țineți post negru, fără mâncare și fără apă. Tradiția spune că cine va respecta aceste lucruri va fi ocolit de boli și primejdii.

Rugăciunea din Vinerea Mare vă curăță sufletul de păcate

Nu în ultimul rând, în această zi sfântă e bine să citiți această rugăciune, pentru a vă spăla sufletul de păcate. „Tu, Iubirea mea crucificată, blândul meu Isus, tu care, pentru a obţine pentru mine o moarte bună, ai binevoit să alegi pentru tine o moarte atât de crudă, aminteşte-ţi că sunt una din oiţele pe care le-ai răscumpărat cu preţul Sângelui tău prea sfânt; tu care, atunci când toţi oamenii din jur mă vor abandona şi nimeni nu va putea să-mi dea un ajutor.

„Isuse al meu, iertare şi îndurare pentru meritele Sfintelor tale răni”

Eşti singurul care vei putea să mă mângâi şi să mă salvezi, învredniceşte-mă să te primesc ca viatic; nu permite ca să te pierd pentru veşnicie şi să fiu izgonit în infern, departe de tine. O prea iubitul meu Mântuitor, binevoieşte a mă primi în rănile tale sfinte; de pe acum te îmbrăţişez şi voiesc să-mi dau sufletul, cu ultimul meu suspin, în Rana plină de iubire a coastei tale, spunând acum pentru atunci: Isuse al meu, iertare şi îndurare pentru meritele Sfintelor tale răni! Amin.’