Interviu exclusiv. Felicia Filip, confesiuni din spatele cortinelor. Care e secretul unei căsnicii fericite

Soprana Felicia Filip nu are nevoie de introducere – vocea sa inconfundabilă a cucerit scenele internaționale de operă, iar de ani buni și-a dedicat energia și talentul managementului cultural, la Opera Comică pentru Copii.

Cu o carieră strălucitoare care a purtat-o pe cele mai mari scene ale lumii, Felicia Filip este o artistă care a redefinit limitele operei, demonstrând că muzica nu cunoaște granițe. A interpretat roluri emblematice, a colaborat cu artiști din diverse genuri muzicale și a inspirat generații întregi prin vocea sa unică. În exclusivitate pentru retetesivedete.ro, soprana ne vorbește despre începuturile carierei sale, momentele de răscruce, dar și despre ceea ce o motivează să urce pe scenă de fiecare dată cu aceeași emoție și pasiune.

 

Felicia Filip: Anul acesta a debutat cu multă energie și entuziasm la Opera Comică pentru Copii. Ne pregătim intens pentru noi producții și evenimente dedicate celor mici, continuând misiunea noastră de a aduce arta mai aproape de copii și de a le oferi experiențe culturale de neuitat. Premiera lunii martie, „Hänsel și Gretel”, de Engelbert Humperdinck, este cea mai cântată și mai cunoscută operă pentru copii și tineret din lume – un fel de „Lacul lebedelor” pentru balet sau „La Traviata” pentru teatrul liric. Spectacolul este în regia lui Cristian Mihăilescu. Apoi, pentru luna mai, avem în program o premieră de balet intitulată „Mama păcălită”, adaptată de coregraful Cătălin Caracaș după celebrul titlu „La fille mal gardee”, de Jean Dauberval. În felul acesta, completăm marile titluri clasice de balet din repertoriul nostru.

Unul dintre proiectele care mă entuziasmează în mod special este pregătirea celei de-a zecea ediții a Festivalului Opera Copiilor, programată în perioada 23 mai – 15 iunie 2025. De asemenea, lucrăm și la alte festivaluri interactive și educative, pentru a stimula creativitatea și imaginația publicului nostru: Primăvara Copiilor (21 februarie – 2 martie), Festivalul Cărților Deschise (7 – 23 martie) și Bebe Fest OCC (4 aprilie – 4 mai).

Felicia Filip: Privind retrospectiv, câteva momente esențiale mi-au marcat cariera. Debutul pe scena Operei Naționale din București a fost un pas important, urmat de evoluțiile pe scene internaționale prestigioase, precum Royal Opera House Covent Garden Londra, Gran Teatre del Liceu Barcelona, Théâtre du Capitole de Toulouse, Opera de Stat din Hamburg, Semperoper Dresden, Opéra de Limoges, Opera Națională Canadiană Toronto, Opera de Stat din Viena și multe altele. Am susținut spectacole, concerte și recitaluri pe cinci continente, la care, desigur, se adaugă și scenele de operă din țară. Întâlnirea cu publicul din diverse colțuri ale lumii și colaborările cu interpreți de renume au contribuit semnificativ la formarea mea ca artistă. Aș aminti aici de momentul în care am cunoscut-o pe legendara soprană Montserrat Caballé, moment care a inspirat, printre altele, și colaborarea atât de fructuoasă pe care am avut-o și o am cu trupa IRIS și cu Cristi Minculescu, după modelul Montserrat Caballé – Freddie Mercury.

Cum a influențat colaborarea cu soțul dumneavoastră, regizorul Cristian Mihăilescu, evoluția carierei și a proiectelor artistice?

Felicia Filip: Colaborarea cu soțul meu, regizorul Cristian Mihăilescu, a fost și este o binecuvântare. Împărtășim aceeași pasiune pentru operă, pentru artă în general, iar profesiile noastre complementare au îmbogățit proiectele la care am lucrat împreună. Sprijinul și înțelegerea reciprocă ne-au permis să explorăm noi direcții artistice și să aducem în fața publicului producții deosebite. Aș aminti aici de „La Traviata” de la Opera Națională din București, de „Elixirul dragostei” de la Opéra de Limoges, „Bărbierul din Sevilla” de la Opera din Brașov, „I Capuleti e i Montecchi” de la Opera din Constanța și multe altele.

 Ce provocări și satisfacții ați întâmpinat în tranziția de la scenele internaționale la managementul Operei Comice pentru Copii?

Felicia Filip: În primul rând, tranziția aceasta nu s-a înfăptuit pe deplin niciodată, întrucât n-am renunțat la cariera de solistă în favoarea rolului de manager cultural, ci am reușit să le îmbin pe amândouă, ba mai mult, să-mi asum și responsabilități didactice, în fața studenților. Pasul de la scenă la management a fost și este o provocare, dar extrem de satisfăcătoare. Administrarea unei instituții culturale implică responsabilități complexe, de la managementul echipei până la dezvoltarea repertoriului și atragerea publicului tânăr. Însă, satisfacția de a vedea bucuria și entuziasmul copiilor la spectacolele noastre este incomensurabilă și îmi oferă motivația de a continua această misiune. În actul managerial m-am folosit și de experiența avută pe scenele amintite, în ceea ce privește producțiile propriu-zise și gestionarea efortului de realizare a unui spectacol, cu toate componentele sale.

Există un rol sau un proiect pe care încă nu l-ați abordat, dar pe care îl considerați un vis de realizat în viitor?

Felicia Filip: De-a lungul carierei mele, am avut privilegiul de a interpreta multe roluri dragi sufletului meu. Totuși, arta este un domeniu în continuă evoluție, iar dorința de a explora noi teritorii rămâne vie. Un proiect pe care îl visez ar fi crearea unui spectacol care să îmbine opera cu alte teritorii interpretative, precum dansul contemporan sau arta digitală, pentru a aduce acest gen și mai aproape de noile generații.

Secretul unei căsnicii fericite

Povestea de dragoste dintre dumneavoastră și Cristian Mihăilescu este cunoscută pentru profunzimea și longevitatea sa. Care considerați că este secretul unei relații atât de armonioase?

Felicia Filip: Relația noastră se bazează, în afara sentimentelor profunde, pe admirație reciprocă, încredere și o intimă înțelegere a pasiunilor și aspirațiilor fiecăruia. Faptul că ne-am căsătorit între două repetiții (cea de dimineață și cea de seară!) subliniază dedicarea noastră față de profesie. Sprijinul necondiționat și aprecierea fiecăruia au consolidat legătura noastră de-a lungul anilor. Faptul că împărtășim aceeași dragoste pentru artă ne-a unit și mai mult.

Felicia Filip: Separarea vieții personale de cea profesională poate fi o provocare, mai ales când colaborezi îndeaproape cu partenerul de viață. Am învățat să stabilim limite clare și să ne acordăm timp pentru noi, în afara scenei și a proiectelor. În timpul repetițiilor și spectacolelor, ne concentrăm pe rolurile profesionale, iar acasă ne dedicăm timpului personal. Această delimitare ne permite să menținem echilibrul și să ne bucurăm de ambele aspecte ale vieții noastre. Este esențial să ne bucurăm de momentele simple și să ne reîncărcăm energia împreună.

Felicia Filip: Prin spectacolele noastre, dorim să le transmitem copiilor valori precum empatia, disciplina și  importanța lucrului în echipă. Obiectivul principal este de a oferi publicului tânăr și foarte tânăr o introducere captivantă în lumea artei, cultivându-i curiozitatea și dorința de a explora diverse forme de expresie culturală, precum și – mai ales! – modelarea sensibilității. Ne propunem să le oferim copiilor experiențe care să le dezvolte imaginația, creativitatea și aprecierea pentru frumos.

Felicia Filip: Credința joacă un rol central în viața mea, oferindu-mi putere și ghidare. În activitatea artistică, mă ajută să mă conectez la emoții profunde și să transmit autenticitate în interpretări. În viața de zi cu zi, credința îmi oferă liniște și claritate în luarea deciziilor, menținându-mă ancorată în valori fundamentale – în primul rând, iubirea pentru aproapele tău.

Felicia Filip: Dragostea mea pentru animale a rămas constantă, indiferent unde am locuit. De-a lungul anilor, am avut privilegiul de a împărți momente speciale cu mai multe necuvântătoare, fie că erau animale de companie sau întâlniri ocazionale. Încă din copilărie, l-am avut prieten pe Fram, un cățel care, când a venit la noi în casă, era de dimensiunea unei palme, cu o blăniță albă, strălucitoare. Acum am o relație specială cu Lili (alintată Lilica) și Scotty, care mă fac să zâmbesc dimineața, la trezire, și seara, când le spun noapte bună. De neuitat, atât pentru mine, cât și pentru Cristian, a rămas fermecătoarea, înțeleapta și frumoasa Linda. Aceste ființe mi-au adus multă bucurie și m-au învățat lecții valoroase despre loialitate, iubire necondiționată și empatie.