În orice motor de căutare online ai introduce întrebarea „Este filmul Hypnotic (lb. rom. Hipnotic) bazat pe o poveste reală?”, rezultatele vor fi într-un singur sens:
„Nu! Filmul este scris de Richard D’Ovidio, cu contribuții suplimentare din partea regizorilor Matt Angel și Suzanne Coote. Narațiunea urmărește multe puncte ale intrigii simple ale unui thriller tensionat și folosește hipnoza ca instrument pe care antagonistul central al filmului îl folosește pentru a-și controla victimele. Angel și Coote au co-regiat anterior thrillerul The Open House, în timp ce D’Ovidio este cunoscut pentru filmul din 2013 cu Halle Berry, The Call”, este răspunsul oficial.
Totodată, există un dosar al CIA care dovedește că evenimente similare cu cele petrecute în filmul de pe Netflix s-au manifestat și în realitate.
Le-am analizat și vă spunem cât e ficțiune și cât e realitate, dar mai ales, există un tip de hipnoză care poate controla omul la modul extrem?
Înainte de toate, vă prezentăm povestea filmului care a făcut senzație pe Netflix.
Simțindu-se blocată pe plan personal și profesional, Jenn (Kate Siegel) apelează la un hipnoterapeut, la insistența unei prietene, și se trezește prinsă într-un joc psihologic mortal. Până să-și dea seama că există momente în care își pierde controlul și memoria, ea a fost la un pas în a-și ucide fostul iubit.
Acela a fost momentul în care a început să suspecteze că ceva se întâmplă cu mintea ei și a început să caute amănunte despre trecutul hipnoterapeutul.
Jenn a aflat lucruri uluitoare despre acesta și și-a dat seama că e manipulată atunci când aude anumite cuvinte cheie.
Omul care trebuia să o ajute să-și revină, de fapt, era fiul unui șef de program al CIA (Central Intelligence Agency). Tatăl lui a lansat în anii 50 programul de control al minții prin hipnoză numit Proiectul MK-ULTRA, potrivit scenariului.
În realitate, programul MK-Ultra a existat!
Scenariul filmului cuprinde și câteva detalii despre situații în care unele persoane acuzate de diverse crime au susținut că nu-și amintesc nimic despre ce au făcut și că au acționat ca și când ar fi fost sub o vrajă. De asemenea, în scenariul Hypnotic se arată că și poliția din Statele Unite apelează la diverși specialiști în hipnoză pentru a ajuta martorii să-și amintească mici detalii, precum numere de înmatriculare ale mașinilor. Linia pe care merge filmul întărește ideea că un astfel de program, ca MK-Ultra, ar fi o armă extrem de puternică și, dacă ar fi practicată de persoane rău intenționate, ar avea consecințe catastrofale.
Proiectul MKULTRA sau MK-Ultra a fost un program secret de cercetare a modificărilor comportamentului uman care a fost administrat de către Office of Scientific Intelligence din cadrul CIA. Programul a început la începutul anilor 1950 și a fost sancționat în mod oficial în 1953, i-a fost redus domeniul de aplicare în 1964 și din nou, mai drastic, în 1967 și în cele din urmă a fost oprit în 1973.
Există o controversă în ceea ce privește folosirea involuntară a cetățenilor americani și canadieni ca subiecți în diferite teste ale proiectului de control al minții. MKULTRA a implicat utilizarea mai multe metodologii de manipulare a diferitelor stări mentale ale oamenilor și de modificare a funcțiilor cerebrale, inclusiv administrarea mascată de medicamente (în special LSD) și alte substanțe chimice, hipnoza, privarea senzorială, izolare, abuz verbal și sexual, precum si diferite forme de tortură.
Unul dintre voluntarii proiectului a fost și Ken Kesey, autorul cărții „Zbor deasupra unui cuib de cuci”.
Documentele oficiale ale proiectului MK-Ultra le puteți găsi AICI.
În
film, tatăl hipnoterapeutului se numea
Dr. Xavier Sullivan, în realitate, cel care a controlat programul MK-Ultra s-a numit
dr. Sidney Gottlieb.
Documentele MK-Ultra declasificate indică faptul că doctorul chimist Gottlieb a studiat hipnoza la începutul anilor 1950 în cadrul programului. Obiectivele experimentale au inclus crearea de „anxietăți induse hipnotic”, „creșterea prin hipnoză a capacității de a învăța și a reaminti materiale scrise complexe”, „creșterea hipnotică a capacității de a observa și reaminti aranjamente complexe ale obiectelor fizice” și studiul „relației dintre personalitate cu susceptibilitatea la hipnoză”. De asemenea s-a studiat și efectul hipnozei în contextul examenului poligraf.
Oamenii lui Gottlieb au efectuat experimente cu hipnoza indusă de medicamente, dar și cu amnezie anterogradă și retrogradă.
