Bancul cu leul surd te doboară. Așa glumă nebună mai rar!

-Cum împuşti un elefant albastru?

-C-o puşcă de împuşcat elefanţi albaştri.

-Cum împuşti un elefant roşu?

-Îl strângi de gât până se face albastru şi-l împuşti cu o puşcă de împuşcat elefanţi albaştri.

***

Un miriapod ii spune miriapodiţei:

-Îmi eşti dragă!

Ea-i spune lui: -Şi mie îmi eşti drag!

Şi s-au luat de mână, şi s-au luat de mână, şi s-au luat de mână…

***

Leul: – Cine e regele animalelor?
– Tu, tu, tu eşti, Măria- ta, zice vulpea înfricoşată.
Mai merge şi dă peste lup:
– Ia zi, cine e regele animalelor?
– Măria-ta, zice lupul galben de frică.
Mai merge el şi într-o poiană dă peste elefant, care mănâncă liniştit nişte iarbă:
– Ia zi, mă, umflatule, cine e regele animalelor?
Elefantul îl prinde cu trompa de cap, îl izbeşte de vreo 3 copaci şi-l lasă lat în mijlocul drumului.
După vreo jumătate de ora, leul se ridică a nevoie de jos:
– Ei, dacă nu ştii, nu ştii şi gata, nu trebuie să devii violent!

***

Într-o groapă adîncă a nimerit un leu.
Alături creștea un copac.
Pe ramura acestui copac sărea o maimuță și tot se bucura:
– Ei, gata, pisică rea ce ești! Ghearele pentru mărgele, dinții pentru bijuterii, blana pentru covor, capul pe perete, așa îți trebuie!
Și așa vreo jumătate de oră. Dar ramura se rupe și maimuța căzu alături de leu:
– Vai! Nici n-o sa mă crezi! Am coborat să-mi cer scuze!

***

În mijlocul deşertului, un om cântă dumnezeieşte la vioară. Un leu se apropie, îi dă târcoale cântăreţului şi se aşează la căţiva paşi de el, mişcându-şi capul în ritmul muzicii.
Mai vin doi lei şi se aşeaza la fel, lângă cântăreţ.
După încă ceva timp, vine un al patrulea leu care îl mănâncă pe cântăreţul nostru.
Pe o creangă în apropiere, doi vulturi fac conversaţie:
– Ţi-am spus eu că dacă vine surdul s-a zis cu muzica?