La maternitate, un bebeluș nu se putea opri din râs. Nu veți ghici care e motivul

La maternitate, tatăl copilului se strâmba prin geam la bebeluşii nou-sosiţi:

– Gulu-gulu, gulu-gulu… uite a zâmbit! Nu-i aşa că-i adorabilă?

– Dar copilul tău n-a zâmbit, spuse prietenul care îl însoţea.

– Eu vorbeam de asistentă…

____________________

Ion si Maria la maternitate:
– No Marie, ce avem?
– Băiat.
– No, și cu cine seamănă?
– … degeaba-ți spun, că nu-l cunoști.

____________________

La maternitate, un bebeluș tocmai a venit pe lume. S-a născut perfect sănătos, nimic nu părea a fi în neregulă, cu excepția faptului ca râdea de se prăpădea și nu se putea opri. Toți specialiștii, doctorii, asistentele examinau bebelușul, în fața părinților plini de îngrijorare, dar lui nu-i păsa. Râdea în hohote, cu pumnii strânși, și lacrimile îi curgeau pe obraji.
La un moment dat, unul din pediatrii încearcă să îi desfacă pumnișorul strâns să vadă dacă totul este în regula. Și ce găsește? Surpriză! O pilulă contraceptivă!

____________________

Un domn se plimba impacientat prin fata unei maternități. O asistentă îl întreabă:
– Așteptați un copil, domnule?
– Nu, așa sunt eu, gras.

____________________

Bulă se plimba pe holul maternității. Ștrulă îl întreabă:

– Este primul dumneavoastră copil?

– Da!

– La mine e a treia oară când sunt aici! Prima oară nevastă-mea a mâncat două sandvișuri și a născut 2 copii! A doua oară a mîncat trei ouă fierte și a născut 3 copii!

– Și acum ce a mâncat?

– O pungă de alune!

____________________

 

Bulă e în spital împreună cu soția sa care este gata să nască. O ține de mână și, văzând-o suferind în timpul contracțiilor, îi spune suspinând:

Bulă: O, draga mea, te doare atât de rău și totul este din vina mea…

Bubulina: Stai liniștit, tu nu ai nicio vină…

____________________

Un ardelean, un oltean şi un moldovean stăteau în sala de aşteptare a unei maternităţi. La un moment dat, se stinge lampa şi ca un făcut toate damele lor nasc dintr-odată. După ce vine curentul, apare moaşa şi zice:

– Vă rog să ne scuzaţi, dar, în zarva care a fost pe întuneric, s-au schimbat copii şi trebuie să apelăm la înţelegerea şi spiritul dv. practic în a identifica copiii cui aparţin. Aşa că, domnule, îi spune ardeleanului, vă rog să poftiţi şi să ne spuneţi care credeţi că e al dv.?

Ardeleanul intră şi se uită la copii.

– Ăsta-i, spune el, arătând spre un copil care era negru.

– Cum, domnule, chiar ăsta credeţi că e al dv.? De ce nu luaţi pe unul din cei doi albi?

– Dar ce? Credeţi că îmi trebuie un moldovean sau un oltean?