– Bine ai venit la noi pe site, Nuami! Te-am văzut într-o reclamă foarte reușită la tv și vreau să vorbim despre asta. De ce nu vă vedem pe voi, actorii, mai des în reclamele comerciale, așa cum este în „afară”? Mi se par cele mai reușite, îți rămân în minte. La noi, nu vor actorii sau îi ocolesc producătorii?
Nuami Dinescu: Reclama e de vreo doi ani, cred, dar pentru ca a avut succes, producatorii s-au hotarat sa o reia. Sunt citeva reclame bune cu actori, e drept ca cei mai multi sint dintre cei cu aparitii in productii tv cu rating mare, conteaza mult ca publicul tinta sa te”stie” si de la tv. Depinde si de ce produs e vorba si de targhet. Nu stiu daca producatorii ii ocolesc, de cele mai multe ori nu se cunosc intre ei, e foarte putin probabil ca un producator, un om de agentie de publicitate sa stie actorii din teatre sau, mai ales, frelancerii. De regula, se apeleaza la case de productie care fac casting si aici déjà vorbim de fisa de casting, daca te stie omul de la casting, etc. Actorii trebuie sa fie vizibili ca sa poata face reclame. Ajuta si online –ul , dar cred ca acolo e zona pentru publicul foarte tanar. Exceptie se face cind producatorul vrea el pe cineva anume si atunci se adapteaza totul la actor. Pe de alta parte, piata noastra e destul de mica la nivel de publicitate si, daca asculti spoturile audio, sint aceleasi 3, 4 voci. Asta ar trebui sa-ti raspunda mai bine la intrebare.
– Povestește-ne tu cum ai ajuns să joci în reclama aceea, difuzată cam pe toate posturile tv, cea cu mama care intră în cameră peste copiii îndrăgostiți?
Nuami Dinescu: Exact asa cum scriam mai sus, printr o agentie de casting unde aveam fisa. Am fost la casting, nu stiu cine a mai fost, cert este ca m-au sunat, mi-au spus ca am luat castingul si asta a fost. Asa se intimpla, cel putin acolo unde am fost eu. Clientul cauta ceva, o fata anume, un spirit anume si alege.
„Eu, cu de la mine putere, fără să zic nimic, am mers pe intuiție…”
– Ai o întâmplare deosebită din timpul filmărilor la spotul acesta? Frumoasă sau urâtă.
Initial, trebuia sa fie doar prima parte, cind cei doi, proaspat casatoriti, vin de la nunta si se retrag in dormitor. Soacra, cu rochia de seara, dar in papuci de casa( nu se vede, dar pentru conturarea personajului spun toate detaliile) trebuia sa intre si sa-i trimita la culcare, ca pe bebelusi. Eu cind incep sa lucrez la ceva, ma bag cu totul in poveste, asa ca fix asta am facut si aici. Toate lucrurile mergeau bine, se filma plan, contra plan, si eu, cu de la mine putere, fără să zic nimic, am mers pe intuitie, am intrat brusc, peste ei a doua oara! Simteam nevoia sa se inchida cumva, rotund, parca nu era terminata interventia! Nu se astepta nimeni, eu m-am jucat si a ramas asa. Au ras toti, si regizorul si clientul care era de fata, fetele de la makeup au zis” ce nebuna esti!asta trebuia sa fie o scorpie si tu ai facut-o simpatica!” si a ramas in reclama. Mi-a placut asta, de ce sa mint!
– Nuami Dinescu, tu ai jucat teatru și pe vremea lui Ceaușescu, un pic, și ai urcat pe scenă și în democrație, ai făcut televiziune. E vreo diferență între perioada când jucai la Reșița sau la Teatrul Muzical din Brașov, la sfârșitul anilor 80, și ce a urmat? Mă refer la meserie, statut, venit.
Răspunsul la această întrebare, dar și la altele, le veți citi mâine, sâmbătă, 24 octombrie, în partea a doua a interviului.
