El a fost adevăratul Mowgli. Crescut de o haită de lupi, nu și-a dorit niciodată să fie luat din junglă. Povestea e tulburătoare

Un băiețel de șase ani a fost reperat alături de o haită de lupi de către un grup de vânători în pădurea densă din districtul Bulandshahr, Uttar Pradesh. El e Mowgli, copilul sălbatic, care fusese adoptat și crescut de lupi.

Romanul Cartea junglei, de Rudyard Kipling, spune povestea lui Mowgli, un băiat abandonat de părinți și crescut de lupi. Un copil isteț, care însă, învățat cu regnul animal nu a vrut niciodată să învețe cum să interacționeze cu o altă ființă umană.

A fost găsit în junglă, într-o peșteră

Băiatul, un indian din secolul al XIX-lea pe nume Dina Sanichar, numit Mowgli în realitate, a fost crescut de lupi și și-a petrecut primii ani din viață crezând că este unul dintre ei. Într-o noapte a anului 1867 în districtul Bulandshahr din India o bandă de vânători își croia drum prin junglă, când au dat peste un luminiș.

Dincolo de acesta se afla intrarea într-o peșteră care, credeau ei, era păzită de un lup singuratic. Vânătorii s-au pregătit pentru pradă, dar au fost opriți din drum când au realizat că acest animal nu era deloc un animal. Era un băiat, nu mai mare de șase ani care nu s-a apropiat de bărbați și nici nu a răspuns la întrebările lor.

Vânătorii l-au dus la orfelinat

Vânătorii n-au vrut să îl lase pe băiat în periferia neiertătoare a junglei și l-au dus la orfelinatul Sikandra Mission din orașul Agra. Pentru că nu avea un nume, misionarii i-au dat unul. L-au numit Dina Sanichar, după cuvântul hindi pentru sâmbătă, ziua în care a fost salvat.

În timpul șederii sale la orfelinatul misiunii Sikandra, Dina Sanichar a primit un al doilea nume: „Băiatul Lup”. Misionarii au considerat că i se potrivea, deoarece credeau că fusese crescut de animale sălbatice și nu avusese niciodată în viața lui contactul cu oamenii.

Mânca doar carne crudă și își ascuțea dinții

Potrivit relatărilor acestora, comportamentul lui Sanichar semăna mai mult cu cel al unui animal decât cu cel al unui om. Se plimba în patru labe și avea dificultăți în a se ține pe propriile picioare. Mânca doar carne crudă și ronțăia oase pentru a-și ascuți dinții.

„Ușurința cu care se descurcă pe patru picioare (mâini și picioare) este surprinzătoare. Înainte de a mânca sau de a gusta orice fel de mâncare, ei o miros, iar când nu le place mirosul o aruncă”, i-a scris odată Erhardt Lewis, superintendentul orfelinatului, unui coleg.

Misionarii au încercat să-l învețe să meargă și să vorbească

Misionarii au încercat să îl învețe toate lucrurile pe care nimeni nu i le arătase în copilărie, începând cu cele de bază: mersul și vorbitul. Cu toate acestea, prăpastia dintre comportamentul uman și instinctul animalic s-a dovedit a fi prea mare pentru ca Dina Sanichar să o depășească, iar povestea lui Mowgli din viața reală nu s-a încheiat așa cum a făcut-o versiunea Disney.

A învățat să fumeze

Deși Sanichar a învățat în cele din urmă să îi înțeleagă pe misionari, nu a învățat niciodată să vorbească el însuși limba lor. Poate pentru că sunetele vorbirii umane erau pur și simplu prea străine pentru el. Cu cât Dina Sanichar a stat mai mult timp la orfelinat, a învățat să stea în picioare și, potrivit misionarilor, a început să se îmbrace singur.

Unii spun că a învățat chiar și cea mai umană trăsătură dintre toate: să fumeze țigări. Băiatul nu s-a adaptat niciodată pe deplin vieții alături de oameni, iar corpul său a cedat în anul 1895, din cauza tuberculozei. Avea doar 35 de ani…

Oxana, crescută de câinii vagabonzi de când era doar un bebeluș

Tot tânăr a murit și un alt băiat indian, Shamdeo, care avea în jur de patru ani când a fost găsit trăind cu lupii într-o pădure din India. Acesta a fost adus la același orfelinat și, potrivit L.A. Times, „avea dinți ascuțiți, unghii lungi și cârlige și calusuri pe palme, coate și genunchi”.

În același loc a ajuns și Oxana Malaya, o ucraineancă născută în 1983, crescută de câini vagabonzi după ce părinții ei alcoolici au lăsat-o afară când era doar un bebeluș. Când a fost luată în custodie de asistenții sociali, nu putea vorbi și se deplasa în patru labe. După ani de terapie, Oxana a învățat să vorbească rusă. Ulterior, și-a revenit, și-a găsit un iubit și lucrează la o fermă unde are grijă de animale.