Foto. Descoperire de groază într-un mormânt vechi. „A fost găsit în poziţie aşezată şi cu picioarele încrucişate”

Apariția chirurgiei aseptice la sfârșitul secolului al XIX-lea reprezintă o etapă definitorie în istoria chirurgiei moderne. Totul a pornit de la momentul în care a fost descoperită anestezia. Pe 18 noiembrie 1846, Henry Jacob Bigelow publica raportul „Insensibilitate în timpul operațiilor chirurgicale produsă prin inhalare”. Una din marile griji ale medicilor era să poată opera fără a chinui pacienții. Durerea era eliminată, odată ce pacientul era anesteziat.

Și astfel, s-a ajuns mai departe, la operații extrem de complexe. Dar, istoria consemnează că de intervenții chirurgicale a fost nevoie de-a lungul timpului. Bieții pacienți erau obligați să suporte niște dureri groaznice în timp ce medicii interveneau asupra lor. Practic, orice operație era realizată pe viu. În plus și instrumentarul pe care îl foloseau tămăduitorii era foarte departe de cel cunoscut în prezent.

Chirurgul din era pre-incașă efectua trepanații

Cea mai recentă descoperire, mormântul unui chirurg din era pre-incaşă, vechi de o mie de ani, face lumină asupra practicilor chirurgicale străvechi. Mormântul a fost descoperit  într-un templu din nordul statului Peru, au anunţat miercuri arheologii din această ţară sud-americană, informează AFP. Mai mult, din instrumentele găsite,  cercetătorii au putut concluziona că acestea erau folosite pentru operații care presupuneau incizii în cutia craniană, așa-numitele trepanații.

„Am reuşit să descoperim un mormânt, vechi de peste o mie de ani, al unei persoane care îndeplinea funcţia de chirurg în cultura Sican”, a declarat arheologul Carlos Elera. Mormântul chirurgului a fost găsit la sfârşitul anului 2021 în templul Las Ventanas, situat în sanctuarul istoric Bosque de Pomac din regiunea Lambayeque, la 800 de kilometri nord de Lima. Între timp arheologii și alți oameni de știință au cercetat obiectele găsite și au concluzionat care era rolul lor, dar și ocupația defunctului pe care acestea îl însoțeau.

Ce instrumente chirurgicale s-au găsit în mormânt

Cultura Sican, cunoscută şi sub denumirea de cultura Lambayeque, a apărut în jurul anilor 700-750 e.n. şi a durat până în 1375. În teritoriul peruan precolumbian, trepanaţia era o practică folosită frecvent pentru eliminarea hematoamelor sau pentru extragerea oaselor craniene care erau fracturate cel mai probabil în timpul înfruntărilor războinice. Trepanația este un gen de intervenție chirurgicală care presupune executarea unei deschideri în oasele craniului.

Studiind mormântul, arheologii au stabilit că respectivul chirurg era o persoană de vază în comunitate.  „Acel om era un specialist în trepanaţie craniană şi instrumentele lui chirurgicale aveau ca scop tot ceea ce ţine de chirurgia craniană umană”, a spus Carlos Elera, directorul Muzeului Naţional al Culturii Sican.

Mormântul conţinea o mască din aur, o mare platoşă pectorală din bronz şi alte obiecte care demonstrau statutul importat al persoanei înmormântate, al cărei schelet a fost găsit în poziţie aşezată şi cu picioarele încrucişate. „În nordul statului Peru, nu este ceva obişnuit să găsim morminte ale unor astfel de persoane”, a subliniat Carlos Elera.

Printre instrumentele chirurgicale găsite de arheologi se aflau câteva „tumi” – cuţite cu lamă semicirculară, cuţite cu mâner din lemn, sule şi ace. „Comparăm instrumentele unui chirurg modern cu aceste obiecte pentru a vedea care sunt asemănările dintre ele”, a mai explicat Carlos Elera. De asemenea, arheologii au găsit fragmente din scoarţa unui copac neidentificat. Ei cred că acestea ar fi putut fi utilizate ca analgezic.

Sursa foto: andina.pe