A fost cel mai puternic om din showbiz, dar un apel telefonic l-a frânt. Povestea celor zece monede ale lui Frank Sinatra

Frank  Sinatra, obişnuit să controleze fiecare detaliu, de la orchestră până la luminile de scenă, se vedea brusc neputincios atunci când fiul său a fost răpit dintr-un hotel din Nevada. Singura legătură cu fiul său era un telefon public, alimentat cu monede de zece cenţi. Monedele acelea mici au devenit ancora unei iubiri de tată şi a unei frici ce-l va urmări toată viaţa.

Tabloul răpirii

În seara de 8 decembrie 1963, Frank Jr. se afla la Harrah’s Club Lodge, în Sta­teline (la graniţa Nevada-California), unde urma să susţină un concert alături de orchestra lui Tommy Dorsey.

După ce luase masa într-o cameră de motel (cameră 417), doi bărbaţi au bătut la uşă, au pretins o livrare, l-au luat pe Frank Jr. ostatic, l-au legat și i-au pus o eșarfă pe ochi, apoi l-au transportat spre Los Angeles. 

Tatăl, Sinatra Sr., era în alt loc, pe drum, dar în clipa aceea nu putea „regiza” salvarea fiului. Ca om de control, moral, ergonomic, scenarist al propriei vieţi, a fost pus într-o poziţie de aşteptare, ceea ce pentru el era intolerabil.

„Zece monede de zece cenţi”

Cei trei răpitori, Barry Keenan, Joe Amsler şi John Irwin, au cerut o răscumpărare de 240 000 de dolari pentru eliberarea tânărului Sinatra Jr. 

Comunicarea era una foarte anevoioasă. Răpitorii au cerut ca tatăl să vorbească cu ei doar de la telefoane publice (pay-phones), care în acel moment funcţionau cu monede de zece cenţi. 

Conştient de asta, Frank Sinatra Sr. a început să poarte, de atunci înainte, zece monede de zece cenţi mereu în buzunar, nu din superstitiţie, ci ca un memento: „Dacă fiul meu mă va chemă, linia să fie deschisă”. 

Când banii şi faima nu mai sunt scutul sigur al tatălui

Chiar dacă răscumpărarea a fost plătită, şi Frank Jr. a fost eliberat în siguranţă pe 11 decembrie 1963, impactul asupra familiei Sinatra nu a fost doar tranzacţional. 

După eveniment, Sinatra Sr. nu a mai fost complet la fel: om de afaceri, lider de spectacol, star, ci a devenit un tată cu multe temeri. A început să se gândească la fragilitatea controlului său, la faptul că în viaţă există elemente pe care nu le poţi dirija nici chiar cu puterea, faima sau banii.

Comentariile publice au menţionat că acest episod a marcat o criză personală pentru el, o vulnerabilitate rară pentru cineva cunoscut pentru siguranţă, succes şi control.

Îngropat cu ele

Sinatra Jr. și-a continuat cariera muzicală, dar episodul răpirii a rămas o cicatrice. Pentru tatăl său, cele zece monede au rămas mereu în buzunar, ca o legătură tăcută între trecut și prezent. Când Frank Sinatra a murit în 1998, a fost îngropat cu ele. Nu erau simple resturi de mărunțiș, ci o parte din sufletul său, un memento al fricii transformate în dragoste nemărginită.