Povestea împăratului roman care a murit din cauza unei „supradoze” de brânză

Imperiul Roman evocă imagini de putere militară, lupte de gladiatori și realizări inginerești, dar viața împăraților era complicată și plină de pericole. Unele, chiar din bucătărie. Pentru acest împărat, brânza a fost fatală. A murit din cauza unei „supradoze”.

Iulius Cezar, al cărui traseu spre putere a pregătit ascensiunea primului împărat, Augustus, nu a fost singurul tiran care și-a găsit sfârșitul violent. Unii împărați au domnit doar câteva săptămâni, alții au fost uciși de gărzi de corp sau de propriii membri ai familiei. Cei care au supraviețuit au avut privilegiul de a-și satisface poftele și obsesiile – uneori bizare sau neobișnuite. De la exilarea propriilor copii, la impunerea unei taxe pe urină, împărații Romei și-au exercitat controlul absolut în moduri ciudate. Unul din ei nu se mai sătura de brânză și așa a murit.

Antoninus Pius și „supradoza de brânză”

În general, toată lumea învață, din copilărie, cât de importantă este cumpătarea, în orice domeniu. Până și un puști de grădiniță știe că, dacă va mânca prea mult, îl va durea burtica. Acest împărat roman însă a refuzat să țină cont de orice sfat.

Antoninus Pius (138–161 d.Hr.) era cunoscut ca un împărat pașnic și moderat, considerat unul dintre „împărații buni”. Era un mare iubitor de brânză și, potrivit Historia Augusta, a murit după ce a mâncat prea multă brânză de munte.

În ultima zi a vieții lui, notează izvoarele istorice, a mâncat atât de multă brânză uscată alpină, încât i s-a făcut rău și a vomitat. Apoi s-a dus la culcare și a murit în somn. Probabil fericit. Conform informațiilor istorice, tipul de brânză consumat de împărat era asemănat cu parmezanul, fiind îndelung maturat și uscat.

Ce se întâmplă în creier atunci când mâncăm brânză

Dincolo de valorile nutritive, oamenii mănâncă brânză pentru efectele ei neurochimice, chiar dacă nu conștientizează acest lucru.

Brânza activează simultan: dopamina (plăcere), serotonina (bună dispoziție), casomorfinele (senzație de confort). E practic un „pachet complet” pentru creier. Oamenii de știință au arătat că mâncatul brânzei are efecte psihoactive, putând fi comparate cu drogurile, însă în cazul brânzei e vorba de o variantă blândă a acestor efecte „colaterale”.

De ce e supranumită brânza „micul opioid al alimentelor”

Ce se întâmplă, așadar, în creier când mâncăm brânză? În primul rând, are loc activarea sistemului de recompensă (dopamina). Ca orice aliment bogat în grăsimi și sare, brânza eliberează dopamină, neurotransmițătorul plăcerii și motivației. Pe scurt: mănânci brânză, dopamina crește, creierul înregistrează experiența ca fiind plăcută, deci dorești să repeți experiența.

În al doilea rând, începe eliberarea opioidelor naturale (casomorfinele). Aici apare asemănarea cu drogurile. Brânza conține o proteină numită cazeină. În timpul digestiei, cazeina eliberează casomorfine, peptide care se leagă ușor de receptorii opioizi (ca morfina, dar mult, mult mai slab). Casomorfinele generează senzație de calm, confort, ușoară plăcere și reduc anxietatea. De aceea apare tendința de a continua să mănânci brânză. Acesta este motivul pentru care brânza este uneori numită „micul opioid al alimentelor”. E de reținut că aceste casomorfine nu produc dependență reală – doar o formă moderată de răsplată naturală.

În al treilea rând, brânza maturată, de tipul celei consumate de împăratul Antoninus Pius, conține tiramină. Acesta este un compus care poate crește ușor adrenalina, stimula atenția și da o „mică stare de energie”.

Nu în ultimul rând, brânza este bogată în triptofan, precursorul serotoninei, care îmbunătățește dispoziția (efect subtil).

Prin urmare, putem înțelege de ce acest împărat, ajuns la o vârstă venerabilă pentru epoca respectivă, nu se mai putea opri din mâncat brânză: îl făcea pur și simplu fericit. Și nu este singurul conducător care a murit din cauza că nu s-a putut opri din mâncat. Împăratul Adolf Frederick al Suediei (1710 – 1771) a murit după ce a mâncat 14 porții de semla, o prăjitură tradițională din țara sa, ca desert, la finalul unei mese copioase care a cuprins homar, caviar, hering afumat și șampanie.

Foto: Unsplash

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!