King Kong a existat cu adevărat. Dispariția speciei rămâne și acum o enigmă

Marea problemă a  King Kong, cea mai mare primată care a existat vreodată a fost schimbarea climatică, au spus specialiștii în urma unui studiu amănunțit. Dar va rămâne o enigmă cum a dispărut specia.

A dispărut cu 215.000 de ani în urmă

Cea mai mare primată care a trăit vreodată, Gigantopithecus blacki sau King Kong cum îl știe toată lumea, avea o înălțime de 3,5 metri, cântărea mai mult de jumătate de tonă și trăia în ceea ce este acum sudul Chinei. Însă un climat imprevizibil a dus la dispariția speciei în urmă cu aproximativ 215.000 de ani. În timp ce personajul fictiv Kong se bazează pe o gorilă enormă, G. blacki locuia în peșteri și semăna cu un urangutan supradimensionat. Se știa că aceste animale au existat, dar viața lor rămâne și acum un mister.

Au trăit în urmă cu două milioane de ani

În timpul unui studiu efectuat în 22 de peșteri chinezești, oamenii de știință au datat solul, dinții și pământul pentru a contura o imagine complexă a modului în care specia a supraviețuit de-a lungul mileniilor. Aceștia au estimat că a trăit în urmă cu aproximativ două milioane de ani.

Dovezile au arătat că principala problemă pe care au avut-o maimuțele gigantice era modificarea climei și faptul că anotimpurile deveneau extreme. Tehnicile de datare au restrâns perioada în care mamiferul a trăit ultima dată, ceea ce a fost esențial pentru a afla care a fost cauza dispariției.

„Fără o datare robustă, pur și simplu căutați indicii în locuri greșite”

„Este o performanță majoră să prezinți o cauză definită pentru dispariția unei specii. Dar stabilirea momentului exact în care o specie dispare din arhiva fosilă ne oferă un interval de timp țintă pentru o reconstrucție a mediului și o evaluare a comportamentului. Fără o datare robustă, pur și simplu căutați indicii în locuri greșite”, a declarat Kira Westaway, co-autor principal și profesor asociat de geocronologie la Universitatea Macquarie din Sydney.

Maimuțele uriașe au fost în imposibilitatea de a mai găsi hrană

Apariția anotimpurilor umede și uscate și contrastul puternic dintre cele două, în urmă cu 700.000 de ani, a făcut mai dificilă găsirea hranei pentru această specie, crede echipa. În timp ce alte primate au prosperat și s-au adaptat la schimbare și la variațiile sezoniere extreme, cele mai mari maimuțe nu au reușit să facă acest lucru.

Dinții lor s-au schimbat în încercarea de a mânca o varietate mai mare de alimente, dar animalele au fost mai puțin mobile și au sfârșit prin a rămâne în secțiuni izolate de pădure. Se crede că, pe măsură ce sursele lor preferate de hrană au devenit mai puțin disponibile, nu au mai putut supraviețui cu alternative.

„Dispariția speciei este o enigmă”

„G. blacki a fost specialistul suprem, în comparație cu cei care se adaptează mai agil, cum ar fi urangutanii, iar acest lucru a dus în cele din urmă la dispariția sa”, a declarat profesorul Yingqi Zhang, paleontolog și co-autor principal al studiului de la Academia Chineză de Științe. Dar profesorul Zhang a adăugat că dispariția speciei este o enigmă.

„Cum a putut o creatură atât de puternică să dispară într-o perioadă în care alte primate se adaptau și supraviețuiau? Cauza nerezolvată a dispariției sale a devenit Sfântul Graal în această disciplină. (…) În cele din urmă, lupta sa de adaptare a dus la dispariția celei mai mari primate care a locuit vreodată pe Pământ”, susține specialistul.

King Kong s-a hrănit cu fructe și flori

Deși pare greu de crezut, Gigantopithecus blacki a cutreierat câmpiile împădurite din regiunea Guangxi din sudul Chinei acum sute de mii de ani, hrănindu-se cu fructe și flori. Maimuța ierbivoră a făcut însă „greșeala fatală de a fi reticentă în a-și schimba preferințele alimentare pentru a găsi mâncare nouă, mai hrănitoare.

Când mediile se schimbă, hrana preferată de această maimuță uriașă a devenit mai puțin disponibilă. Dar această maimuță uriașă nu și-a adaptat preferințele alimentare. Ea s-a bazat în continuare pe hrana sa mai puțin hrănitoare”, a declarat joi Yingqi Zhang, cercetătorul principal al studiului, pentru NBC News.

Dintele de dragon

De asemenea, aceste creaturi au rămas în păduri dense, în timp ce maimuțele precum urangutanii s-au adaptat rapid, mâncând animale mici și s-au mutat în păduri deschise, a declarat Zhang, un paleontolog din Beijing. În 1935, în Hong Kong, paleontologul olandez de origine germană Gustav Heinrich Ralph von Koenigswald a găsit un dinte.

Acesta a fost comercializat ca fiind un „dinte de dragon”. Descoperirea a determinat o căutare mai amplă pentru mai multe fosile. Dar după 85 de ani, au fost găsiți doar 2.000 de dinți izolați și părți din maxilarul inferior. Nu au fost recuperate alte părți în afară de craniu.

Cercetătorii au reușit să folosească una dintre cele mai recente tehnici numite „datare prin luminescență”, care le-a permis să dateze solul din jurul fosilelor din 22 de peșteri din sudul Chinei. Acest lucru i-a ajutat să concluzioneze că dispariția maimuțelor gigantice a avut loc între 295.000 de ani și 215.000 de ani în urmă.