Palatul Hampton Court, situat la aproximativ 12 mile sud-vest de centrul Londrei este locul unde de 263 de ani nu a mai locuit nici o față regală. La palatul regelui Charles, unde fantomele se plimbă nestingherite, au fost filmate pelicule celebre, precum Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides, Belgravia și Bridgerton and Queen Charlotte de la Netflix: A Bridgerton Story.
Potrivit informațiilor oferite de Mirror, palatul Hampton Court a fost reședință regală cheie de la domnia regelui Henric al VIII-lea până la moartea regelui George al II-lea în 1760. După ce a petrecut un moment dureros în acel loc, regele George al III-lea a refuzat să locuiască în această frumusețe.
Istoria celebrului palat
Palatul Tudor Hampton Court a fost început de Cardinalul Wolsey la începutul secolului al XVI-lea, dar a atras curând atenția lui Henric al VIII-lea, care și-a adus aici toate cele șase soții. Înconjurat de grădini superbe și de elemente celebre, precum Labirintul și Marea Viță de vie, palatul a fost decorul multor evenimente importante la nivel național.
Regina Victoria a deschis palatul pentru public în 1838
Când William al III-lea și Maria a II-a au preluat tronul în 1689, l-au însărcinat pe Sir Christopher Wren să construiască un nou palat baroc elegant. Mai târziu, regii și prinții georgieni au ocupat splendidele interioare. Când familia regală a plecat în 1737, aristocrații săraci din categoria „grație și favoare” s-au mutat aici. Regina Victoria a deschis palatul pentru public în 1838. A rămas un magnet pentru milioane de vizitatori, atrași de grandoare, de fantome și de fabuloasa colecție de artă.
Hotel, teatru și complex de agrement
Cardinalul Thomas Wolsey, Lordul Cancelar al lui Henric al VIII-lea, a inițiat transformarea Palatului Hampton Court din casă de țară obișnuită în palat magnific. Wolsey dorea să creeze o clădire grandioasă în care să poată găzdui nu doar regele și curtea regală, ci și monarhi din întreaga Europă.
Investind sume uriașe de bani, a creat un palat demn de rege. Wolsey a avut atât de mult succes în activitatea sa încât Henric a luat în cele din urmă Hampton Court pentru el însuși. În anii 1530, Hampton Court al lui Henric al VIII-lea era un palat, un hotel, un teatru și un vast complex de agrement.
Locuințe pentru curteni
Regele s-a folosit de el pentru a-și demonstra splendoarea și puterea în toate modurile posibile, prin banchete somptuoase, viață extravagantă la curte și artă fabuloasă și scumpă. Pe lângă apartamentele de stat și private ale lui Henric, unde dormea, mânca și se relaxa, și apartamentele private ale reginei, palatul conținea și locuințe pentru curteni.
Stilul depindea de statutul ocupantului, dar, din nou, erau menite să impresioneze. În jurul Base Court, prima curte mare a palatului Tudor din interiorul Frontului de Vest, existau 30 de suite de locuințe folosite pentru cei mai mari vizitatori.
Fantoma albă
Palatul i-a păstrat amintiri nefericite lui Henry. Cea de-a treia regină a sa, Jane Seymour, a murit dându-i regelui un fiu mult dorit, Edward, mai târziu Edward al VI-lea. Se spune că fantoma ei, un „spectru alb”, apare mereu când este celebrată data morții.
Cea de-a cincea soție a lui Henric, Catherine Howard, a fost arestată aici și apoi executată în Turnul Londrei pentru adulter și trădare. Până la 800 de curteni îl puteau însoți pe Henric al VIII-lea; toți trebuiau să fie hrăniți. Regele a mărit și a adăugat la Marea Bucătărie existentă, construită la sfârșitul anilor 1400 de către un fost rezident, Lordul Daubeney. Bucătăriile au devenit o „fabrică de alimente”, eficientă, care servea 1600 de mese pe zi.
Aici s-a jucat pentru prima dată Hamlet și Macbeth
În 1603, „Oamenii regelui” lui William Shakespeare au jucat pentru prima dată Hamlet și Macbeth pentru noul rege Stuart, Iacob I. Iacob a fost, de asemenea, responsabil pentru organizarea Conferinței de la Hampton Court din 1604, care a dus la publicarea Bibliei King James în 1611, versiunea autorizată a Bibliei în limba engleză.
În timpul Commonwealth-ului (1649-60), Cromwell a salvat palatul de la distrugere, transformându-l în locuința sa. În ciuda idealurilor sale puritane, a apreciat artele frumoase, în special tapiseriile și s-a bucurat să trăiască aici ca un rege.
Grădinile au devenit „Iadul pe pământ”
Palatul Hampton Court a fost una dintre puținele atracții deschise duminica, singura zi în care oamenii care munceau puteau fi vizitați. Vizitatorii soseau prin toate mijloacele posibile: de la bărci la autocare publice. Călătoriile lor au fost ușurate de calea ferată, care a ajuns la Hampton Court în 1849.
Cu toate acestea, această grabă bruscă nu a fost bine primită de către rezidenții care se bucurau anterior de drepturi exclusive asupra grădinilor palatului. Aceștia s-au plâns că grădinile au devenit „Iadul pe pământ, oamenii vin în stare de ebrietate, iar scenele din grădini în ziua Domnului sunt de nedescris”.
În ciuda plângerilor, numărul de vizitatori a crescut constant de la an la an. Publicul era dornic de noutăți și a aplaudat efortul grădinarilor de a pune grădinile palatului în fruntea modei. De exemplu, expozițiile patriotice de flori în masă au sărbătorit încoronarea lui George al V-lea în 1911.
Grădina magică
Palatul este în continuare un magnet pentru vizitatorii din întreaga lume. Una dintre cele mai noi atracții pentru familii este Grădina Magică, inspirată din Tudor, care a fost deschisă în 2016 de Ducesa de Cambridge.
Două festivaluri anuale celebre – festivalul de muzică Hampton Court și RHS Flower Show – rămân fidele principiului „palatului de plăcere” al lui Henric al VIII-lea. Iar superba colecție de artă, o expoziție permanentă, prin rotație, a unora dintre cele mai bune lucrări din Colecția Regală, continuă să încânte.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook