„Părintele” ștergătoarelor de parbriz a fost o femeie. Vizionara Mary Anderson nu a câștigat niciodată bani din invenție

Ploaie torențială? Zăpadă? Geamuri murdare? Nici un șofer nu ar face față fără „brațele” salvatoare care sunt ștergătoarele de parbriz.

Istoria acestora începe cu o femeie curajoasă din Alabama, Mary Anderson, care, într-o zi ploioasă de iarnă din New York, a avut o idee genială ce a schimbat pentru totdeauna istoria auto. Ciudat este că vizionara n-a câștigat nici un ban din invenția sa.

Cum s-a născut o idee revoluționară

Într-o zi rece și umedă de iarnă de la începutul anilor 1900, Mary Anderson călătorea cu tramvaiul prin aglomeratele străzi ale New York-ului. De pe scaunul ei, observa șoferul care se chinuia să vadă prin parbrizul mare, format din mai multe panouri.

Acumularea constantă de gheață și lapoviță îl obliga să curețe geamul frecvent pentru a avea vizibilitate. Dar această metodă era nu doar grea și ineficientă, ci foarte periculoasă, expunând șoferul la riscuri inutile.

Chiar acolo, pe scaunul ei, Mary Anderson a schițat primele desene ale unei invenții care avea să schimbe istoria automobilismului: un ștergător acționat manual printr-o manetă, care să tragă o lamă peste un geam pentru a îndepărta ploaia și zăpada.

A obținut brevetul în 1903

Mary Anderson, o dezvoltatoare imobiliară pricepută din Alabama, a obținut brevetul pentru invenția sa în noiembrie 1903.

Femeia avea deja în palmares și construcția blocului Fairmont Apartments în timpul boom-ului imobiliar din Birmingham la sfârșitul anilor 1800 și petrecuse cinci ani gestionând o fermă de vite și o vie în Fresno, California. Spiritul ei inovator și aventurier o făcea perfectă pentru o astfel de provocare.

Un prototip promițător, dar ignorat

După ce s-a întors în Alabama, Anderson a început să construiască prototipuri. Deși existau idei similare anterioare, designul ei era primul funcțional: ștergătoare cu arc, lamă eficientă din cauciuc, contragreutate pentru contact constant cu geamul și posibilitatea de a fi detașate după iarnă.

Simplu, practic și revoluționar. Cu toate acestea, entuziasmul ei nu a fost împărtășit. O firmă de producție canadiană a respins invenția, invocând lipsa de valoare comercială.

Fără un cumpărător, brevetul ei de 17 ani a expirat în 1920, dar Anderson nu a renunțat la vis, chiar dacă piața nu era pregătită.

Succes fără recompensă

Anul 1920 a marcat explozia industriei auto americane, grație liniei de asamblare a lui Henry Ford. Odată cu creșterea numărului de mașini, accidentele cauzate de parbrizuri murdare au explodat.

Ford a dezvoltat sticlă auto mai sigură și ieftină și la scurt timp au urmat ștergătoarele.

În 1922, la doar doi ani după expirarea brevetului lui Anderson, Cadillac a început să le monteze standard pe mașini bazate exact pe designul original al lui Mary Anderson, dar fără ca aceasta să primească vreun ban, pentru că nu avea un brevet activ.

Pionier al siguranței auto

Mary Anderson și-a petrecut restul vieții în Birmingham, gestionând complexul ei de apartamente și a murit în 1953, la 87 de ani. Astăzi, ștergătoarele sunt obligatorii pe toate vehiculele, conform normelor UE și americane.

Invenția lui Anderson a evoluat în sisteme electrice, senzori de ploaie și tehnologii adaptive, dar principiul rămâne același. Fără ea, drumurile ar fi fost mult mai periculoase.

Sursă foto: Enciclopedia Alabama, www.hertz.com

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!