Simona Ionescu / Redactor Șef
Cu toate că, de la inventarea bombei atomice, comunitatea internațională a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a evita Al Treilea Război Mondial, acesta a fost de câteva ori la doar un pas de a izbucni. Teama este cu atât mai mare cu cât acest lucru ar însemna, de fapt, un război nuclear, ceea ce ar putea distruge cu ușurință planeta, cu tot ceea ce este pe ea.
În vara anului 1980, în vremea Războiului Rece, acest scenariu apocaliptic era la doar 30 de minute de a deveni realitate. La acel moment, sistemele de monitorizare ale NORAD (North American Aerospace Defense Command) au detectat ceea ce părea a fi un atac nuclear masiv din partea Uniunii Sovietice.
Senzorii indicau la acel moment apropierea de SUA a unor rachete balistice intercontinentale. În primă fază, rapoartele spuneau că două rachete se îndreptau spre teritoriul american, astfel că în mod normal, în acel moment se iniția protocolul de răspuns militar.
Situația s-a înrăutățit după doar două minute, când sistemul a semnalat că de fapt era vorba despre 200 de rachete balistice, nu două. Forțele aeriene strategice americane s-au mobilizat atunci imediat, iar secretarul apărării Harold Brown a fost notificat în timpul nopții despre amenințarea iminentă.
Conform procedurilor standard, Statele Unite trebuiau să decidă rapid asupra unui posibil contraatac nuclear. Totuși, ofițerii superiori au decis să mai efectueze o verificare, înainte de a-l anunța pe președintele SUA de la acea vreme, Jimmy Carter. Din fericire, decizia a salvat atunci planeta, căci s-a constatat că semnalul de alarmă era unul fals.
Cauza a fost identificată ca fiind o defecțiune a unui cip electronic cu o valoare de 40 de cenți, care a generat date eronate în sistemele de monitorizare. Întregul incident s-a încheiat în aproximativ 30 de minute, iar această criză a evidențiat vulnerabilitățile sistemelor automatizate de avertizare timpurie și a condus la revizuirea protocoalelor de verificare a alertelor nucleare.
Din păcate, nu a fost singura dată când omenirea a fost în prag de dezastru. Trei ani mai târziu, în 1983, o situație similară era să pornească din nou un război nuclear. Se întâmpla în luna septembrie, când relațiile dintre SUA și URSS era extrem de tensionate, ba chiar Reagan declarase că URSS este „imperiul răului”.
Navele americane tocmai desfășuraseră exerciții în apropierea țărmului sovietic, iar rușii doborâseră un avion de pasageri din Coreea de Sud. O scânteie ar fi fost de ajuns pentru ca Războiul Rece să se degenereze.
De data aceasta, soarta omenirii a stat în mâinile locotenent colonelului rus Stanislav Petrov, care era în acea noapte într-un centru de comandă dintr-o pădure din apropierea Moscovei, numit Serpukov-15. Misiunea acestuia era să monitorizeze orice atac strategic lansat de SUA.
La un moment dat, sistemul a detectat apropierea unei rachete intercontinentale, venind dinspre coasta vestică a continentului american. Într-un interviu ulterior acordat BBC, Petrov și-a amintit tensiunea din acele momente.
„Aveam toate datele care sugerau că împotriva noastră au fost lansate rachete intercontinentale. Dacă aș fi raportat imediat incidentul, către superiorii ierarhici, nimeni nu ar fi avut ce să îmi reproșeze. (…) La circa un minut (n.r. de la prima alertă) am fost avertizat că împotriva noastră a fost lansată o a doua rachetă, apoi o a treia, o patra și o a cincea.
Pe ecranele monitoarelor avertizarea «LANSARE» a fost înlocuită cu «ATAC CU RACHETE». Nu aveam o regulă anume care să ne impună un anumit timp de reflecție înainte de a raporta un atac. Dar știam că fiecare secundă de amânare ar duce la pierderea de timp prețios și că armata și conducerea politică a țării trebuie informate fără întârziere. Tot ceea ce aveam de făcut era să ridic telefonul și să raportez comandamentului. Dar eu nu mă mai puteam mișca. Mă simțeam ca și cum aș fi stat pe un scaun încins”, a povestit colonelul.
Petrov a cerut informații suplimentare de la sistemele alternative de avertizare timpurie. Nici unul dintre ele nu detectase vreun atac, apoi a decis să aștepte.
”23 de minute după aceea am văzut că nu s-a întâmplat nimic. Dacă ar fi avut loc un atac real, atunci aș fi știut de el. Ce ușurare…”
Până la urmă, s-a dovedit că sateliții de avertizare au fost induși în eroare de o reflexie rară a luminii Soarelui pe norii de mare altitudine.
Acestea sunt doar două dintre momentele cunoscute de public, în care erorile erau să provoace un cataclism nuclear care ar fi distrus planeta. Rămâne de văzut ce anume va aduce viitorul și în ce măsură tehnologiile pe bază de inteligență artificială vor înlătura sau vor accentua pericolul de război nuclear.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
