Simona Ionescu / Redactor Șef
De ziua îndrăgostiților, în 1895, Oscar Wilde, era aclamat în picioare de o sală plină de vedete, aristocrați și politicieni de vârf. Piesa sa, „The Importance of Being Earnest” (Importanța de a fi cel mai serios), jucată la Teatrul St. James din Londra. Era un triumf. Criticii îl adorau, la fel și publicul. După câteva luni a fost condamnat pentru o iubire periculoasă.
Oscar Wilde era un scriitor celebru și apreciat de critici. Era căsătorit și avea doi copii când a fost prezentat Lordului Alfred Douglas, mai tânăr decât el cu 16 ani. Douglas era extrem de frumos, fermecător și arogant. Familia și prietenii îi spuneau „Bosie”. Îi plăceau jocurile de noroc și arunca nonșalant cu banii. Era predispus la crize de furie, dar avea și momente în care dădeau dovadă de mult spirit, scrie evz.ro.
În 1892, la un an după ce se cunoscuseră, cei doi bărbați erau profund îndrăgostiți unul de altul. Oscar Wilde, care se apropia de 40 de ani, își petrecea o mare parte din timp cu Bosie. Călătoreau împreună și organizau petreceri pentru prietenii lor.
Relația lor era furtunoasă, dar Wilde se simțea atras irezistibil de tânărul său amant. „Nu exagerez: nu pot trăi fără tine”, scria el într-o scrisoare trimisă lui Bosie.
Până în 1894, cei doi se afișau împreună fără nici o reținere, iar zvonurile despre povestea lor se răspândiseră. Bărfele au ajuns până la tatăl lui Bosie, marchizul de Queensbury. Marchizul era un bărbat agresiv. Convins că Wilde îi corupe fiul, acesta a cerut ca perechea să nu se mai vadă. Când Wilde a refuzat, Queensbury a început să-l urmărească prin toată Londra.
Homosexualitatea era o acuzație extrem de gravă în puritana societate victoriană, dar și un delict pedepsit de legile britanice. Ca să pună capăt amenințărilor marchizului de Queensbury, Wilde a decis să-l acuze de calomnie.
Prietenii l-au rugat să renunțe la acest proces, avertizându-l că va pierde, dar Bosie a insistat să meargă mai departe. Trebuiau să-i astupe gura marchizului dacă voiau să trăiască după bunul lor plac.
Când a început bătălia la tribunal, Oscar Wilde era foarte încrezător. Dădea magistraților răspunsuri spirituale și glumea cu toată lumea. În câteva zile, însă, valul se întorsese împotriva sa. Au fost aduși martori care au confirmat că Wilde făcea sex cu bărbați.
Procesul era ca și pierdut, așa că Oscar Wilde și-a retras acuzațiile, dar era prea târziu. Evenimentele scăpaseră, însă, de sub control. Costurile legale l-au lăsat falit, iar teatrele au fost forțate să nu-i mai joace piesele. Oscar Wilde a fost condamnat la doi ani de muncă grea.
Obișnuit cu luxul, pentru Oscar Wilde, condițiile de detenție și munca grea erau imposibil de suportat.
În ultimul său an de închisoare, a scris eseu, De Profundis. „Zeii îmi dăduseră aproape totul. Dar m-am lăsat ademenit pe perioade lungi de o ușurință fără sens și senzuală. Am permis plăcerii să mă domine. Am sfârșit cu o rușine oribilă. Există numai un singur lucru pentru mine acum, umilința absolută.”
În mai 1897, Wilde a fost în cele din urmă eliberat. Soția sa, Constance, și-a schimbat numele și s-a mutat în străinătate împreună cu cei doi fii ai lor. Wilde nu și-a mai văzut niciodată copiii.
Wilde și Bosie s-au mutat la Napoli. Sperau ca în străinătate să-și poată duce viața după cum doresc, dar scandalul părea să-i urmărească. Clienții englezi îi recunoșteau în hoteluri și cereau să fie aruncați în stradă. După ce Constance a încetat să mai trimită bani, mama lui Bosie s-a oferit să le plătească datoriile, cu condiția ca fiul ei să se întorcă acasă și să nu-l mai vadă pe Wilde.
S-a mutat la Paris, unde a trăit în pragul sărăciei. Își petrecea cea mai mare parte a timpului în baruri și cafenele, împrumutând bani de la oricine putea. Începuse să bea mult. se îngrășase și vorbea cu greutate.
Spre sfârșitul anului 1900, Wilde a făcut meningită. Un preot catolic l-a vizitat la hotel și l-a botezat în biserică. A murit a doua zi, la numai 46 de ani. Sursa: evz.ro Foto: biography.com
Citiți întreaga poveste în Evenimentul zilei
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
