Legendele lacului sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România, tulbură și acum

Potrivit vechii legende, în acele locuri ar fi trăit doi tineri ce urmau să se căsătorească. Doar că fata nu-l iubea pe băiat care, deși era foarte înstărit, era o persoană rea, dar era obligată de părinți. Pentru că nu și-a dorit să trăiască toată viața alături de un asemenea om, chiar în noaptea nunții tânăra mireasă, plină de suferință, s-a aruncat în lac.

Legenda spune că trupul acesteia n-a mai fost găsit niciodată. La scurt timp, localnicii au numit lacul Ana, după numele tinerei care și-a luat viața în numele iubirii.  Din cele mai vechi timpuri, pentru ca sufletul ei să se odihnească în pace, în fiecare an, de hramul Sfintei Ana, la marginea lacului are loc o slujbă de pomenire.

Povestea fraților care nu s-au iubit niciodată

O altă legendă povestește că, în vechine, pe acele locuri au trăit doi frați care nu se înțelegeau deloc. Mai mult, erau atât de răi încât nu suportau pe nimeni, singurul lucru care le făcea plăcere fiind dosar cetățile lor. Într-o bună zi, unul dintre ei a primit în vizită un musafir care a ajuns la cetate cu o caleașcă trasă de șase cai superbi. După ce l-a primit, acesta l-a chemat la o partidă de zaruri, iar musafirul și-a pierdut caii și caleașca.

Blestemul aruncat de Ana

Invidios, celălalt frate și-a cumpărat o o caleașcă cu 12 cai și a adunat și 12 din cele mai frumoase fete din cetatea sa. Prima persoană care a fost luată a fost mândra Ana. Când fratele său a văzut asta, a luat un bici și a lovit-o peste obraz pe sărmana copilă.

Cu sângele șiroind, aceasta a aruncat un blestem asupra lui: să se scufunde sub pământ. Legenda spune că n-a mai durat mult și s-a pornit o furtună cumplită, iar bărbatul a fost înghițit cu tot cu cetate, în locul acesteia apărând un lac. Se pare că blestemul s-ar fi păstrat și acum, întrucât nivelul apei nu scade niciodată, deși e permanent alimentat cu apă de ploaie. În plus, razele soarelui ating doar o parte a lacului, cealaltă fiind mereu în umbră.

Pustnicul Lacului Sfânta Ana

Și tot legendele spun că în trecut, pe malul lacului Sfânta Ana ar fi trăit un pustnic “care se ruga către părinţii Fecioarei Maria să vină în ajutorul rudelor săi. Rugăciunile pustnicului au fost ascultate de aceea dânsul a oferit lacul şi împrejurimile în protecţia părinţilor Fecioarei Maria, Ana şi Ioachim”.