Lucian Avramescu pare că a avut o premoniție că va pleca din lumea noastră. Iată ce text a scris înainte de a muri!

Lucian Avramescu pare că a avut o premoniție că va pleca din lumea noastră. Iată ce text a scris înainte de a muri!
S-a stins din viață, la 73 de ani, poetul și jurnalistul Lucian Avramescu. A făcut stop cardiac.

Scriitorul a murit, duminică dimineaţă, la locuinţa sa din localitatea prahoveană Sângeru, în urma unui stop cardio-respirator. Echipajul medical care a intervenit nu a putut să-l resusciteze, deşi a făcut timp de jumătate de oră manevrele necesare, au declarat pentru News.ro surse medicale.

Totuși, ca o premoniție sau poate că plecarea poetului a survenit sâmbătă dimineața, pe pagina de Facebook a lui Lucian Avramescu și pe site-ul AM Press este postat textul Giorgianei Radu Avramescu. În noaptea de sâmbătă spre duminică.

„Trupuri plăpânde, suflete ostenite. Asta devenim, după lungi preumblări pe pământ”

„Vine o zi când nimic nu ne mai e de folos. Când tot ce-am fost și ce suntem se disipează în orizonturi necunoscute. Nici amintirile, nici măcar iubirea nu mai ajută. Nu mai ține de cald și analgezic durerii nu-i mai poate fi ca altădată.

Iubirea vindecă uneori, pansează suferințe, dar inutilă devine când clipa cea repede și nedorită se arată. Constați că nimic din ce-ai trăit ieri, cu zâmbete ori lacrimi, nimic, absolut nimic nu-ți mai e de folos.
Îndemnul „trăiește azi, cât pentru zece vieți” n-are nicio valoare. Oricât de frumos, de intens ai consuma prezentul, de ajutor nu-ți va fi la răscruce de timpuri. Chinul fizic te va durea la fel de tare. Poate cel interior să fie mai blând. Depinde de grija ce-ai acordat-o spiritului de-a lungul vieții.

Fulgi de nea risipiți în abis. Așa rătăcim în derularea zilelor pe care le numim viață. Din prima, până în ultima zi încercăm să ne regăsim, să ne recompunem, să aflăm adevărul despre cine suntem, dincolo de fii ai lui Dumnezeu. Și, uneori, constatăm că suntem doar ființe neputincioase.

Trupuri plăpânde, suflete ostenite. Asta devenim, după lungi preumblări pe pământ”,  este mesajul soției lui Lucian Avramescu.

„De câteva zile îl visez pe Lucian. Astă noapte…”

În urmă cu o săptămână, Lucian Avramescu a scris un text care azi te cutremură. Este ultimul său articol apărut pe site-ul AM Press.  Visul pe care-l povestește s-a transformat azi, la aflarea tristei vești, într-o premoniție tulburătoare.

„Aseară m-a sunat poetul și filosoful Dumitru Velea, prieten al studențiilor noastre întortocheate literar. Telefonul meu arheologic e preferat de realizatorul „Banchetului”. Soția îl dă „pe tare”, iar Velea e sigur că-l ascult și eu.

Are o voce îngrijorată prin care trec nori. Nu-i vocea lui.

– S-a întâmplat ceva la voi?

– Nu, în afară de ce știți, răspunde Giorgiana.

– De câteva zile îl visez pe Lucian. Astă noapte am avut un vis ciudat.
Eram amândoi într-o pajiște, un peisaj nedefinit mai degrabă. Venea o săgeată, iar eu am prins acea săgeată însângerată.

– Poate ai prins-o prea târziu, după ce și-a făcut treaba, am vrut să spun de la capătul muțeniei mele care mi-a lăsat relativ vorbitoare două degete și un pix.

– Era o săgeată groasă și plină de sânge, adaugă Velea, retrăindu-și înfiorat visul.

O tăcere stă ca o mobilă veche în jurul telefonului brichetă. Stă pe sufletul meu.

Giorgiana spune: în satul meu, sângele în vis e veste.

– Sunteți siguri că totul e bine la voi? – mai întreabă Velea.

Eu de zece zile n-am ieșit din cameră. Să ne vedem sănătoși prieteni, într-o parte sau alta a însângeratei săgeți.

P.S. Buni zori, prieteni! La Sângeru aud că a venit iarna. A mea a venit mai înainte!”

Pentru tine, Lucian Avramescu, colecționar de pietre, dar mai ales de oameni și de știri despre viața lor, zorii zilei de sâmbătă sau duminică n-au fost buni la Sângeru. Drum lin, poetule, către stele, deși ai plecat ca săgeata de care ai scris în ultimul text!