În timp ce arheologii caută noi indicii despre locul în care ar putea fi ascuns mormântul reginei Nefertiti, mormântul lui Tutankhamon revine în centrul atenției. Descoperirea din 1922 a fost urmată de o serie de morți și tragedii care au alimentat una dintre cele mai cunoscute legende din istoria arheologiei: blestemul lui Tutankhamon.
Blestemul lui Tutankhamon, readus în actualitate. În timp ce arheologii se pregătesc să verifice posibilele camere ascunse din apropierea mormântului lui Tutankhamon, acolo unde ar putea fi ascuns mormântul reginei Nefertiti, revine în atenție una dintre cele mai cunoscute legende ale Egiptului Antic. De mai bine de un secol, numele lui Tutankhamon este legat nu doar de comorile descoperite în Valea Regilor, ci și de o serie de morți, boli și accidente puse pe seama așa-numitului „blestem al faraonului”.
Mormântul a fost descoperit de arheologul britanic Howard Carter în noiembrie 1922. Câteva luni mai târziu, primul nume important avea să intre în povestea blestemului. Lordul Carnarvon, finanțatorul expediției și unul dintre oamenii aflați în centrul descoperirii, a murit pe 5 aprilie 1923, la Cairo.
Blestemul lui Tutankhamon și morțile misterioase
Carnarvon fusese înțepat de un țânțar în zona feței, iar rana s-a infectat. A făcut erizipel (infecție bacteriană acută a pielii, de obicei provocată de streptococi) și septicemie, urmate de pneumonie. Moartea sa, survenită la doar câteva luni după deschiderea mormântului, a oferit însă tuturor ingredientul perfect pentru o poveste misterioasă. Arhiva Universității Oxford consemnează că tocmai moartea lui Carnarvon a contribuit la apariția legendei blestemului.
Printre cei care au alimentat atunci atmosfera misterioasă s-a numărat și Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Cunoscut pentru interesul său pentru spiritualism, acesta a sugerat că un „element rău” ar fi putut avea legătură cu boala fatală a lordului Carnarvon. Afirmațiile sale au contribuit la transformarea unei morți tragice într-o poveste cu accente supranaturale.
Apoi au urmat și alte cazuri. George Jay Gould, unul dintre cei mai bogați finanțatori americani ai epocii, a vizitat mormântul lui Tutankhamon în 1923, fiind oaspetele lui Carnarvon. După vizită s-a îmbolnăvit, iar câteva luni mai târziu a murit de pneumonie. Moartea sa a fost rapid asociată cu legenda care începea să capete amploare.
Arheologul care a lucrat la excavare, mort și el
Arthur Mace, arheolog și membru al echipei lui Carter, a lucrat direct la excavarea și catalogarea obiectelor descoperite în mormânt. După două sezoane de lucru, starea sa de sănătate s-a deteriorat, iar pleurezia și problemele pulmonare l-au împiedicat să-și continue activitatea. A murit în 1928, la vârsta de 53 de ani. Arhivele Griffith Institute confirmă că problemele de sănătate l-au obligat să părăsească echipa lui Carter înainte de moarte.
Unul dintre cele mai tulburătoare cazuri rămâne cel al lui Hugh Evelyn-White, arheolog care lucrase în cadrul echipei implicate în excavarea mormântului. În 1924, el și-a luat viața. Unele relatări ulterioare au susținut că ar fi lăsat un mesaj în care afirma că a cedat în fața unui blestem. Universitatea din Leeds confirmă moartea sa și faptul că numele lui a fost folosit ulterior drept argument în poveștile despre blestem.
Sarcofagul lui Tutankhamon Foto: Instagram / @klajdiwithacam
Lista a continuat să crească. Richard Bethell, secretarul personal al lui Howard Carter și unul dintre primii oameni care au intrat în mormânt după arheolog, a murit în 1929, fiind găsit fără viață într-un club londonez. Și cazul său a fost inclus ulterior în poveștile despre blestem.
Un alt nume asociat legendei este Aaron Ember, egiptolog american și specialist în cultura Egiptului Antic. În 1926, Ember a murit în urma unui incendiu devastator izbucnit în locuința sa din Baltimore. Potrivit relatărilor vremii, el încercase să-și salveze lucrurile din casă înainte de a fi grav rănit.
Canarul, omorât de cobră
Au existat chiar și povești în care nici măcar nu era nevoie ca presupusa victimă să fi intrat în mormânt. Un exemplu devenit celebru este cel al lui James Henry Breasted, unul dintre egiptologii importanți ai epocii. Potrivit legendei, canarul său ar fi fost ucis de o cobră, chiar în perioada în care mormântul lui Tutankhamon fusese descoperit. Pentru publicul fascinat de Egiptul Antic, imaginea era una simbolică: cobra era asociată cu regalitatea faraonilor și apărea pe coifurile acestora.
În tot acest timp, Howard Carter a rămas în centrul poveștii, dar nu în felul în care s-ar fi așteptat adepții legendei. Arheologul care a descoperit mormântul și a petrecut ani întregi lucrând în interiorul acestuia a mai trăit 17 ani. A murit în 1939, la 64 de ani.
Poveștile despre „blestem” au continuat însă să circule. Un studiu publicat în British Medical Journal în 2002, care a analizat 44 de persoane asociate perioadei excavării, nu a găsit o diferență semnificativă de supraviețuire între cei considerați expuși și cei care nu fuseseră expuși.
Operațiunile de căutare a lui Nefertiti ar urma să înceapă în noiembrie
Astăzi, la peste un secol de la descoperire, mormântul lui Tutankhamon se află din nou în centrul atenției. Noile scanări au indicat posibile structuri ascunse dincolo de încăperile cunoscute, iar dacă autoritățile egiptene vor aproba intervenția, cercetătorii ar putea folosi camere miniaturale introduse prin foraje pentru a vedea ce se află dincolo de pereți și dacă Nefertiti își doarme, într-adevăr, somnul de veci acolo. Primele operațiuni ar putea începe în noiembrie.
Iar dacă în spatele acelor ziduri se va afla într-adevăr o cameră sigilată de mii de ani, povestea lui Tutankhamon va primi, inevitabil, un nou capitol. De această dată, însă, misterul nu va fi doar despre ceea ce s-a întâmplat după deschiderea mormântului, ci și despre ceea ce ar putea fi încă ascuns înăuntru.
Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
