Diamantul Hope are culoarea albastră şi o valoarea estimată la circa 250 de milioane de dolari, fiind unul dintre cele mai mari din lume. Însă nu mărimea sau frumusețea i-au adus faima, ci legenda cum că ar fi blestemat. Se spune că toți cei care l-au deținut, din India până în SUA, au avut ghinion teribil. 

Inițial, diamantul ar fi fost furat de pe un idol din India, iar acest lucru a dus la moartea proprietarilor, dar și a celor ce îl atingeau. Adevăr sau nu, dovezile istorice arată că, într-adevăr, cei ce au luat contact cu piatra au avut o serie de probleme grave. 

Diamantul Hope a fost furat inițial din India 

Povestea diamantului începe cu secole în urmă, când un bărbat pe nume Jean Baptiste Tefernier a făcut o călătorie în India. Acesta a furat diamantul albastru de pe fruntea statuii hinduse a zeiţei Sita. Potrivit legendei, el ar fi fost sfâşiat de câini sălbatici în timpul unei călătorii în Rusia, după ce vânduse diamantul.

Unul dintre cumpărătorii diamantului ar fi fost chiar regele Louis al XIV-lea, „Regele Soare”. El este cel care a tăiat diamantul, care iniţial ar fi avut 112 carate. L-a numit „Diamantul albastru al coroanei” şi l-a purtat adeseori la gât, atârnat de o panglică. După moartea lui Louis al XV-lea, Louis al XVI-lea, soţul Mariei Antoaneta a intrat în posesia lui. Se știe deja că cei doi au fost decapitaţi în timpul Revoluţiei Franceze. În timpul Revoluţiei Franceze, mare parte din bijuteriile coroanei au fost furate din locul de unde au fost depozitate.

A reapărut în Londra anilor 1800 

Diamantul ar fi reapărut în Londra în 1813 în posesia bijutierului Daniel Eliason. Regele George al IV-lea al Angliei ar fi cumpărat diamantul albastru de la Daniel Eliason. După moartea lui, ar fi fost vândut din nou pentru plata datoriilor. În jurul anului 1939, diamantul ar fi fost în proprietatea bancherului Henry Philip Hope, de unde şi-a moştenit şi numele. Se spune că familia Hope ar fi fost afectată de blestem, membrii bogaţi ai familiei devenind săraci. Unul dintre descendenţii primului cumpărător ar fi fost un împătimit al jocurilor de noroc şi a vândut bijuteria.

Bijutierul american Simon Frankel a cumpărat diamantul în 1901 şi l-a adus în SUA. În următorii ani şi-a schimbat proprietarii şi a ajuns la Pierre Cartier. Acesta a încercat să îl vândă lui Evalyn Walsh McLean. Ea văzuse diamantul în timpul unei călătorii în Paris. Mclean şi îi spusese lui Cartier că de obicei obiectele care par să îi aducă ghinion se transformă în noroc pentru ea. Astfel, el a avut grijă să sublinieze partea negativă a istoriei diamantului, acesta putând fi una dintre sursa legendei blestemului. Totuşi, lui McLean nu i-a plăcut felul în care a fost montat şi nu l-a cumpărat. Câteva luni mai târziu, Pierre Cartier a sosit în SUA şi după ce acesta a fost montat într-o altă formă, ea a cumpărat diamantul.

O familie distrusă de blestem 

Evalyn McLean a purtat bijuteria tot timpul de atunci, a fost convinsă cu greu chiar de doctorul ei să şi-l dea jos pentru o operaţie la gât. L-a purtat drept talisman, au fost făcute speculaţii despre blestemul care ar fi afectat-o. Primul ei născut a murit într-un accident de maşină, iar fiica ei s-a sinucis la 25 de ani. În plus, soţul lui Evalyn McLean a fost declarat nebun şi internat într-un institut specializat până la moartea lui. Chiar dacă ea ar fi vrut să lase bijuteria moştenire nepoţilor, aceasta a fost pusă spre vânzare în 1949, la doi ani după moartea ei, pentru plata datoriilor acumulate.

Harry Winston, un bijutier din New York este ultimul proprietar al diamantului. El l-a oferit spre purtare la diverse evenimente organizate în scopuri caritabile şi l-a donat apoi muzeului Smithsonian, unde se află şi în prezent. Evident, există speculaţiile că ar fi făcut donaţia pentru a scăpa de blestem. 

Foto: Facebook

Prințul Philip, internat în spital „ca o măsură de precauție”