Simona Ionescu / Redactor Șef

După 184 de ani, misteriosul clopot electric de la Oxford continuă să sune. Are cea mai durabilă baterie din lume

După 184 de ani, misteriosul clopot electric de la Oxford continuă să sune. Are cea mai durabilă baterie din lume
Clopotul electric și-a câștigat o distincție notabilă: un record mondial Guinness World Record, având cea mai durabilă baterie din lume.

Timp de aproape două secole, un clopot expus la Universitatea Oxford din Anglia a bătut continuu, fiind unul dintre cele mai vechi experimente în curs de desfășurare din lume. Are cea mai incredibilă baterie din lume.

Originile sale sunt învăluite în mister

Denumit Clopotul electric de la Oxford, originile sale rămân învăluite în mister, existând incertitudini cu privire la compoziția bateriei care îl alimentează. În timp ce o notă care însoțește clopotul sugerează că acesta a fost instalat în 1840, unele relatări sugerează că funcționarea sa ar putea data chiar mai devreme, din 1825.

Clopotul se află în laboratorul Universității

Achiziționat inițial de către profesorul de fizică de la Universitatea din Oxford, reverendul Robert Walker, clopotul se află acum în laboratorul Clarendon al universității, protejat în spatele a două straturi de sticlă. Rezonanța sa durabilă continuă să captiveze observatorii, servind drept mărturie a curiozității științifice și a inovației de-a lungul generațiilor.

Cum funcționează clopotul

Grație locației sale și a tipului de baterii pe care se crede că se bazează, clopotul este denumit și Clarendon Dry Pile. Pilele uscate, un proiect timpuriu de baterii, sunt realizate din discuri metalice stivuite. Mecanismul presupune poziționarea a două clopote de alamă sub aceste baterii de pile uscate, cu o mică sferă metalică, sau „clapeta”, suspendată între ele.

Măsurând doar patru milimetri, clapeta oscilează între clopote, producând sunetul acestora printr-o forță electrostatică susținută de sunetul propriu-zis. Atunci când bătătorul lovește un clopot, acesta dobândește o sarcină de la grămada uscată corespunzătoare și este respins în mod electrostatic.

Acest lucru propulsează bătătorul spre celălalt clopot, unde capătă o sarcină de la grămada de material uscat a acelui clopot, inițiind un alt ciclu. Acest proces se repetă continuu, generând sunetul perpetuu al clopotelor.

Compoziția bateriilor rămâne necunoscută

„Pe măsură ce se mișcă înainte și înapoi, ceea ce se întâmplă este că micul clopot de plumb atinge cele două clopote de o parte și de alta. Și se încarcă și se descarcă continuu. O cantitate mică de sarcină se scurge între cele două capete și singura pierdere, practic, este rezistența aerului”, susține dr. Robert Taylor pentru BBC.

Compoziția bateriilor este, de asemenea, un factor care poate contribui la sunetul durabil al clopotului. Cu toate acestea, acest aspect se adaugă la misterul care înconjoară clopotul electric de la Oxford. Deși oamenii de știință au formulat câteva teorii plauzibile, compoziția exactă a bateriilor rămâne necunoscută.

Deținătorul recordului mondial Guinness

Într-o publicație din 1984 în The European Journal of Physics, AJ Croft, cercetător la Clarendon Laboratory din Oxford la acea vreme, a aprofundat enigmatica sursă de energie din spatele micuțului clopot. „Nu se știe cu certitudine din ce sunt făcute pilele, dar este clar că învelișul exterior este din sulf, iar acesta sigilează celulele și electrolitul.

Pile asemănătoare cu aceasta… ale căror baterii erau constituite din aproximativ 2.000 de perechi de discuri din folie de staniol lipite pe hârtie impregnată cu sulfat de zinc și acoperită pe partea cealaltă cu dioxid de mangan. Pilele, bineînțeles, nu sunt uscate, ci conțin cantitatea potrivită de apă pentru a furniza electrolitul fără a provoca un scurtcircuit”, a spus cercetătorul.

Cea mai durabilă baterie din lume

Dispozitivul și-a câștigat o distincție notabilă: un record mondial Guinness World Record având cea mai durabilă baterie din lume. Cu ajutorul acestei baterii, estimările universității indică faptul că clopotul a sunat de aproximativ 10 miliarde de ori, dacă nu chiar mai mult.

Echipa de la Oxford anticipează cu nerăbdare disecarea acestor grămezi uscate odată ce longevitatea lor va expira în cele din urmă, cu scopul de a le descoperi compoziția. Cu toate acestea, în prezent, cunoștințele lor se limitează la speculații educate.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre