Simona Ionescu / Redactor Șef
Cu mult înainte ca omenirea să viseze la călătoria pe Lună sau la explorarea spațiului, un inginer militar care trăia în Transilvania descria, cu o precizie uimitoare pentru epocă, concepte care aveau să devină fundamentale în dezvoltarea rachetelor moderne.
Numele său era Conrad Haas, iar manuscrisul pe care l-a lăsat în urmă este considerat de mulți istorici ai tehnicii unul dintre cele mai importante documente europene despre artilerie și tehnologia rachetelor din secolul al XVI-lea. Cunoscut astăzi sub numele de „Manuscrisul de la Sibiu”, documentul a fost redescoperit abia în secolul XX și continuă să fascineze cercetătorii din întreaga lume.
Conrad Haas s-a născut în jurul anului 1509, cel mai probabil în Austria, însă cea mai importantă parte a activității sale s-a desfășurat în Transilvania, aflată atunci sub influența Regatului Ungariei și, ulterior, a Principatului Transilvaniei.
În jurul anului 1551, Haas a ajuns la Sibiu, unde a fost numit șef al arsenalului militar al orașului. Funcția îi oferea responsabilitatea administrării armelor, a pulberii și a dezvoltării tehnologiilor de artilerie, un domeniu aflat într-o perioadă de transformări spectaculoase.
În acea vreme, armele de foc și artileria evoluau rapid, iar competiția militară dintre marile puteri europene încuraja apariția unor invenții care păreau desprinse din viitor.
Între anii 1529 și 1569, Conrad Haas a redactat un amplu manuscris în limba germană, alcătuit din aproximativ 450 de pagini.
Astăzi, documentul este cunoscut drept „Manuscrisul de la Sibiu” și este păstrat în colecțiile Arhivelor Naționale – Serviciul Județean Sibiu.
Lucrarea tratează numeroase aspecte privind artileria, balistica, fabricarea pulberii, proiectarea armelor și realizarea artificiilor, însă cea mai spectaculoasă parte este dedicată tehnologiei rachetelor.
În paginile manuscrisului apar zeci de schițe tehnice, explicații detaliate și observații privind construcția unor rachete care depășeau cu mult nivelul tehnologic al vremii.
Cea mai cunoscută invenție atribuită lui Conrad Haas este conceptul unei rachete cu mai multe trepte.
În locul unei singure încărcături de propulsie, Haas descria folosirea succesivă a mai multor segmente, fiecare preluând propulsia după consumarea celui anterior.
Acesta este exact principiul utilizat astăzi de lansatoarele spațiale moderne.
Deși între schițele lui Haas și rachetele care au dus oamenii pe Lună există diferențe tehnologice uriașe, ideea de bază este aceeași: pentru a ajunge la altitudini mari este nevoie ca racheta să renunțe treptat la componentele consumate, devenind astfel mai ușoară și mai eficientă.
Manuscrisul conține și alte idei surprinzătoare. Conrad Haas descrie folosirea unor aripi stabilizatoare pentru menținerea direcției în timpul zborului, un principiu utilizat ulterior pe scară largă în construcția rachetelor.
Totodată, el propune diverse rețete pentru pulberi și combustibili, încercând să obțină un raport cât mai bun între puterea de propulsie și stabilitatea zborului.
Unele dintre formulele prezentate urmăreau reducerea riscului de explozie accidentală și îmbunătățirea performanțelor proiectilelor.
Privite cu ochii omului modern, desenele lui Conrad Haas par apropiate de tehnologia aerospațială.
Totuși, istoricii subliniază că autorul nu încerca să proiecteze vehicule spațiale, ci urmărea perfecționarea armelor de artilerie și dezvoltarea unor rachete militare mai eficiente.
În secolul al XVI-lea, rachetele existau deja în Asia și în anumite regiuni ale Europei, fiind folosite în special în scop militar sau pentru spectacole pirotehnice.
Meritul lui Haas constă în faptul că a dus aceste concepte la un nivel tehnic fără precedent pentru epocă.
Poate cel mai emoționant pasaj din întreg manuscrisul nu vorbește despre arme.
La finalul lucrării, Conrad Haas notează:
„Sfatul meu este pentru mai multă pace și mai puțin război; puștile să rămână liniștite, glonțul să nu fie tras, astfel Prințul își păstrează banii, iar armurierul viața.”
Mesajul este remarcabil dacă ținem cont că autorul era inginer militar și își dedica viața dezvoltării tehnologiei de război.
Pentru mulți istorici, această frază reprezintă una dintre cele mai vechi pledoarii europene pentru utilizarea responsabilă a tehnologiei.
Timp de secole, documentul a rămas aproape necunoscut.
Abia în anii 1960, istoricul și cercetătorul român Doru Todericiu, specialist în istoria științei și tehnicii, a studiat manuscrisul și a înțeles importanța excepțională a desenelor realizate de Conrad Haas.
În 1969, Todericiu a publicat concluziile cercetărilor sale, demonstrând că manuscrisul conține cea mai veche descriere cunoscută a unei rachete cu mai multe trepte.
Descoperirea a atras atenția specialiștilor din întreaga lume și a fost analizată ulterior de numeroși istorici ai tehnologiei.
În 1970, Doru Todericiu a emigrat în Franța.
După plecarea sa din România comunistă, autoritățile au retras din circulație lucrarea în care cercetătorul prezenta publicului român descoperirile despre Conrad Haas. În contextul politic al vremii, operele autorilor care părăseau țara erau adesea scoase din biblioteci și librării, iar difuzarea lor era restricționată.
Deși multe exemplare au dispărut, cercetările lui Todericiu au continuat să circule în mediul academic internațional, contribuind la recunoașterea valorii istorice a manuscrisului.
Răspunsul este mai nuanțat. Istoricii sunt de acord că Haas nu a construit rachete spațiale.În schimb, el este creditat cu una dintre cele mai timpurii descrieri cunoscute ale unor concepte esențiale pentru tehnologia rachetelor, precum racheta cu mai multe trepte și utilizarea aripilor de stabilizare.
Aceste idei aveau să fie dezvoltate și perfecționate de ingineri din secolele următoare, până la apariția programelor spațiale din secolul XX.
Astăzi, „Manuscrisul de la Sibiu” este considerat unul dintre cele mai valoroase documente europene privind istoria tehnicii militare și a balisticii.
El demonstrează că, în urmă cu aproape cinci secole, în Transilvania se dezvoltau idei inginerești remarcabil de avansate pentru vremea lor.
Departe de imaginea unei Europe medievale lipsite de progres tehnologic, manuscrisul lui Conrad Haas arată că inovația, experimentul și gândirea inginerească existau cu mult înainte de Revoluția Industrială. Iar faptul că aceste schițe au fost realizate la Sibiu transformă documentul într-o piesă de patrimoniu de importanță internațională și într-un motiv de mândrie pentru istoria științei din spațiul românesc.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
